Tratamente Bioenergie

In conditiile in care antimateria atrage materia, indiferent de faza de vibratie a acesteia din urma, datorita reactiunii (pe timpul manifestarii fiecarei vibratii, in parte) fata de reteaua fundamentala a carei vibratie este accelerata (si in conditiile in care, in general, structurarile ce genereaza „sporiri” le atrag pe cele ce genereaza „diminuari” de vibratie…), dupa ce aceasta s-a manifestat in mod activ, iar apoi, relatiile termodinamice si temporale se vor „confunda” cu (se vor suprapune peste) presiunea gravitationala (am expus in acest mod, intrucat fizica clasica nu depaseste definirea curburii „spatiu-timp”), codurile energetice emise de structurari (antimateriale si materiale, …) vor crea o zona energetica de tip nou, o relatie de camp stabila (pe langa existenta campurilor de emisie sau de atractie - permanente si active). Astfel, dupa ce atractia materiei de catre antimaterie s-a stabilizat intr-o relatie de echilibru, vom avea de a face cu o stea, stea la care, insa, se va mai forma un mod de structurare, acesta beneficiind de blocarea energetica a tuturor structurarilor neconturate (mai putin evident - particule initiale, lanturi sau fragmente de retele neintrate in activitatea specifica structurala; mai evident - retele primare de substanta, antisubstanta …) in zonele retelei fundamentale ale afectarilor (fronturilor energetice) „tampon” create… Mai trebuie precizat ca materia si antimateria nu vor avea de desfasurat numai reactii de anihilare, densitatea proceselor si presiunea gravitationala - cumulate cu celelalte raporturi fizice de interconditionare in spatiul restrans specific contractiei antimateriei (si materiei atrase de antimaterie) - precum si valoarea termodinamica si temporala specifica, toate acestea vor crea si alte tipuri de interactiuni, cum ar fi reactii si procese pentru formarea structurarilor de tranzitie intre materie si antimaterie (in zona dintre materie si antimaterie), sau, apoi, in zona crustei stelare, reactii termonucleare. De asemenea, se va contura o zona de convectie „vizibila”, suprapusa uneia „invizibile”. Nu numai racirea sau incalzirea alternativa determina circuitele convectiei, mai manifestandu-se si un schimb permanent (o asa-zisa convectie) de particule de toate tipurile, angrenate de codurile energetice antimateriale si materiale (o parte dintre aceste particule pot fi neobservate, atat timp cat nu adera la niste coduri energetice constante si compatibile cu ale receptorilor materiali). Atmosfera stelara poate fi compusa, in general, din fotosfera, cromosfera si coroana solara (nu voi prezenta amanuntele pe care le cunoasteti sau la care aveti acces…). Acel nou tip de structurare (mentionat) este tot sub forma de retea, insa depinzand de manifestarea structurarilor generatoare, ceea ce poate duce la densitati diferite de retea [dar nu mai mari decat structurarea retelei fundamentale; regulile energetice nou create prin „suprapunerea” structurala (temporara si, in acelasi timp, repetata a retelelor structurale aflate in miscare de spin) si distantele dintre componentele structurale active (participante), ar putea duce, dimpotriva, la micsorarea densitatii de retea fata de densitatea retelei fundamentale]. Mai mult decat atat, pot exista spatii libere mari sau portiuni de retea cu densitate foarte mica intre portiunile cu densitate mai mare (corespunzatoare unor interactionari puternice, dar si echilibrate comportamental), acestea din urma fiind denumite in fizica clasica, linii de forta, fascicule ale campului astfel structurat (denumit camp magnetic structural). A nu se confunda structurarea de camp magnetic (deci, „camp” structural), care odata cu departarea de mediul (zona) energetic generator isi va micsora (pe ansamblul structurarii) densitatea, cu retelele structurale fractionate din motive energetice, deci, de dimensiuni mici, mobile (prin „autocrearea” miscarii de spin si avand intrepatrunderi sub unghiuri de 45°), cele care asigura cea mai mare libertate fata de comportarea energetica fundamentala si, deci, posibilitatea de a se apropia de densitatea retelei fundamentale (cum densitatea… se regleaza prin „mijloace” energetice, va conta valoarea proprie energetica a retelei structurale, a fiecarui lant structural, unul fata de celalalt). Structurarea retelei fundamentale s-a realizat printr-o asa-zisa stationare spatiala, insa retelele structurale ale campului magnetic se formeaza in/din deplasare, deplasare determinata de schimbarea pozitiei spatiale, in mod continuu, a structurilor generatoare de coduri energetice. Compunerea unor astfel de structurari este posibila, deoarece aceleasi cauze, aceleasi afectari energetice (concomitent cu rolul de limitare a miscarii spatiale), vor contribui la contactarea similara si, apoi, la realizarea unei rezultante comune de miscare spatiala. „Cuburile” de retea structurala a campului magnetic se vor transforma, desi aproape imperceptibil pentru „cuburile” alaturate (aceasta „sesizandu-se” evident, la nivel structural mare), in niste poliedre care vor avea baza interioara (patratul interior) sistemului putin mai mica (privind suprafata) decat baza exterioara sistemului si, de asemenea, fetele laterale – (fiind) trapeze greu perceptibile, cu latura (baza) interioara sistemului foarte putin mai mica decat cea exterioara sistemului. Concomitent, liniile de forta si fasciculele se vor distanta si ele spre exteriorul sistemului. Acest tip de structurare este urmare a unor relatii foarte stricte din punct de vedere energetic, relatii ce au determinat, in prima faza, straturile energetice. Trebuie facuta, totusi, diferenta dintre crearea primelor tipuri de straturi energetice ale corpurilor cosmice, cand nu exista retea structurala de camp si, apoi, cand a aparut aceasta retea structurala ce determina, cu siguranta, miscare de rotatie (cu rasfrangere asupra intregului sistem al corpului cosmic), miscare care se completeaza, concomitent, cu efectul centrifugal (de angrenare a structurarilor spre zona cu actiune mai puternica si mai rapida – cea a ecuatorului), efect centrifugal ce se manifesta (gradat) asupra tuturor componentelor. …Mai trebuie luat in considerare faptul ca regulile antimateriale de interactiune si constituire sunt relativ inverse celor ale materiei (rezultand contractie, spre deosebire de tendinta expansiunii materiei).

… Prin dispunerea in stratul exterior a quarkurilor u, protonul si singur poate orbita electronul (cazul H1, cu 1 proton si 1 electron), dar neutronul nu va putea decat in angrenajul compus cunoscut, alaturi de proton, in acest caz, straturile energetice ce determina orbitele electronilor fiind realizate prin interconditionari p – n (adica o parte din capacitatea de orbitare a protonului va participa la interconditionarile exercitate cu neutronul, prin alternanta celor 4 cadrane ce compun miscarea de spin, si, prin compensatie, neutronul va contribui si la interconditionarea cu protonul si la stabilirea straturilor energetice ce determina orbitele electronilor). Revenind la fragmentele de retele (pe langa particulele initiale, lanturile angrenate) ce pot fi absorbite de procesul materializarii retelelor structurale ale campului magnetic, trebuie mentionat ca si acestea isi pot modifica distantele dintre lanturile componente, aceasta producandu-se pe baza energetica, adica pe baza modificarii relatiilor energetice dintre lanturile componente (in urma contactelor realizate cu lanturile retelei fundamentale).

Referitor la forma pe care o poate lua campul magnetic terestru, variantele (fizicii) clasice lasa sa se inteleaga ca ar fi 4 circuite magnetice: 2 circuite ce trec prin interiorul globului terestru, ies prin polul N si intra pe la ecuator prin 2 parti laterale, sa zicem, E si V; apoi, 2 circuite ce trec, de asemenea, prin interiorul globului terestru si ies prin polul S, ca apoi sa intre pe la ecuator, tot prin 2 parti (zone) laterale (de exemplu, E si V). Pentru globul terestru, datorita faptului ca o circumferinta a globului terestru intalneste 4 cadrane de vibratie ale retelei fundamentale, iar o alta circumferinta a globului terestru, perpendiculara pe prima, va intalni tot 4 cadrane fundamentale de vibratie, vom avea (ca fiind interactionate) - tridimensional - toate cele 8 cadrane fundamentale si va aparea tendinta contopirii, spre uniformizare si continuitate a vibratiei, a celor 4 circuite magnetice „clasice” (care s-ar fi putut realiza practic, …sau le vom considera numai ca variante teoretice) intr-o singura „linie de forta” spirala, ce iese pe la polul N, se curbeaza spatial spre ecuator, ocoleste ecuatorul cu aproximativ 180°, se curbeaza pentru intrarea in polul S si se continua spre polul N. Cele 4 circuite magnetice, in acest caz (al contopirii lor), se vor realiza in planuri spatiale oblice, paralele cu acele „curburi” spre/dinspre ecuator. Circuitele magnetice amintite vor crea efecte rotative asupra componentelor atmosferice, datorita existentei, intr-un spatiu relativ restrans, a sensurilor opuse de vibratie ale retelelor magnetice terestre. Pe parcursul unui an terestru, se vor crea diferite configuratii ale sistemului magnetic terestru cu sistemul magnetic stelar, etc, diferite distante fata de Soare ale acelorasi zone de pe Terra, ceea ce se va repercuta asupra atmosferei terestre; atmosfera va fi energizata diferit pe perioade diferite ale anului, in aceleasi zone supuse observatiei; energizarile diferite vor avea comportament diferit fata de sistemul magnetic terestru, efectele asupra atmosferei mutandu-se, practic, de la vara la iarna, precum in cazul observat in triunghiul Bermudelor (prin mutarea efectului existent deasupra continentului nord-american). Aceasta nu inseamna ca (dupa cum veti vedea in cuprinsul lucrarii) triunghiul Bermudelor nu mai suporta si alte efecte naturale sau artificiale… Din cauze ce depind de sistemele magnetice superioare (la schimbarea configuratiei de vibratie) sau de propriul sistem magnetic, se pot produce asa-zisele inversiuni magnetice (privind configuratia de vibratie tridimensionala a propriului sistem). Acestea nu fac decat sa intoarca planeta cu nordul spre o parte laterala cu 78° [90° - (180° - 23°40/) : 2 » 12°; (90° - 12°) = 78°], sau folosind o alta exprimare, aducand, de exemplu, E la N si N la V cu 78°, ca apoi, la urmatoarea etapa de inversiune sa se revina la normal. Dupa anumite surse, inversiunea ar putea sa apara si atunci cand echilibrul magnetic ar putea fi dat peste cap de cresterea cantitatii de gheata din ghetarii polilor, de fluctuatii energetice interne, de un contact cu un corp ceresc mare, de interventii energetice suplimentare (cazul „Atlantida”), toate acestea putand schimba faza vibratorie a campului magnetic terestru. Aceasta inversiune magnetica provoaca asa-zisa glaciatiune: cand ghetarii polilor se topesc, alte zone sunt acoperite de straturi groase de gheata, dar si cand, producandu-se rotatia terestra intr-un alt plan, se contribuie la mutatii genetice, atat timp cat aceleasi specii de pe aceeasi latitudine vor avea acum latitudini diferite, cunoscandu-se influenta factorilor de mediu in/la evolutia si producerea mutatiilor genetice. Odata produse glaciatiunile, datorita inversiunilor magnetice, globul terestru sufera modificari majore, legate de structurarea nucleului, a straturilor interioare, legate de formarea eventualelor noi retele de camp magnetic, dar, in special, de schimbarea efectului fortei centrifuge de la vechiul la noul ecuator, cu implicatiile de rigoare. Acest fapt este raspunzator de cele 4 circuite magnetice si de „tesaturile” combinate ale retelelor de camp. In componenta retelelor campului magnetic terestru se considera dimensiune de baza cea care pleaca din interiorul globului spre N. Celelalte 2 componente de retea, conturate tot pe baze energetice [pe langa varianta de baza de formare a retelelor de camp, cea de folosire a retelelor primare structurale din cadrul blocajelor de manifestare create, de pe anumite straturi energetice... (vizand ambele miscari de rotatie de cate 900, cea pentru traversarea in urmatorul cadran fundamental si cea „pe loc”, sau numai cate una ...creandu-se multiple posibilitati de contactare si unire in formatiuni prelungi, ulterior, si de completare a formatiunilor prelungi cu particule initiale si lanturi de retea - corespunzatoare...)], vor intregi structura de camp, determinand, in aceeasi masura, interactiunile. Regula de formare a retelelor structurale de camp este data de straturile energetice create din interactiunea nucleului cu celelalte componente, iar regula de completare ulterioara mai adauga influenta rezultantei energetice a momentului, in raport si cu manifestarea energetica a acelor structurari de camp existente la acea data. Contactele retelei structurale de camp cu reteaua fundamentala sunt realizate probabilist – inexact, putandu-se provoca dislocarea de particule initiale (si afectari energetice suplimentare, care, fiind emise continuu, uniform, pot constitui alte categorii de unde/energii, printre care si emisii „gravitationale”, altele decat ale nucleului), acolo unde s-au epuizat celelalte solutii de intrepatrundere fara dislocare de particule initiale. Campul geomagnetic (energetic si structural) se reduce in timp, avand, in acest caz, ca explicatii:

- consumarea potentialului energetic interior (si modificarea fazei vibratorii), cumulata aceasta cu modificarea pozitiilor lanturilor de retea (sau a ‚,lanturilor” formate din retele primare structurale) ca urmare a noilor relatii energetice;

- dislocarea unui numar de particule initiale, independent de relatiile energetice (in conditiile in care aceste relatii se pot manifesta fata de structurarea de retea, dar fara a fi capabile de a mai crea, in completare, spre exteriorul sistemului, alte componente de retea).

Campul energetic al nucleului unui corp ceresc ce contine, de aceasta data, structurari de antimaterie si ale formelor de tranzitie, se restrange in timp, datorita evolutiei structurarilor de antimaterie ce tind spre contractie (inversul expansiunii, caracteristica structurarilor de materie). Volumul ocupat de structurarile de antimaterie va fi din ce in ce mai mic. Manifestarile energetice vor avea calitati noi, datorita constituirii unor noi tipuri - evoluate - de structurari antimateriale. Si din faptul ca retelele structurale de camp, intr-adevar, isi maresc densitatea (atat la nivel de retea primara, cat si la nivelul liniilor de forta, fasciculelor), ar reiesi ca se intensifica campul energetic (apoi, cand extinderea retelelor structurale de camp era mai mare, preluarea fazei de vibratie a nucleului de catre acestea se manifesta intr-un spatiu mai extins, supus diverselor interactionari…). Privind evolutia corpurilor ceresti, putem concluziona (desi, relativ, luand in consideratie faptul ca au aparut transformari structurale) ca, in timp, se produce o pierdere structurala; aceasta desi, „concomitent” cu emisiile observate de noi, se produc atractii continue de particule (mai mult sau mai putin) defazate energetic (antifotoni, componente primare, etc…), neobservabile de catre tehnica noastra. In cazul campului magnetic terestru se remarca o atractie de protoni si electroni (componentele H1).

Orice stea, orice corp masiv in rotatie ar trebui sa posede un camp magnetic propriu (Halle). …Revenind la alternanta pozitiilor polilor pentru realizarea inversiunilor magnetice, vom constata ca aceasta isi pune amprenta pe structurarile nucleului, straturilor interioare, precum si la/pentru crearea/conturarea celor 4 circuite magnetice terestre, datorita „incrucisarii” planurilor de rotatie, in mod alternativ. Inca o remarca ar fi cea referitoare la separarea comportamentala si conceptuala a circuitelor telurice, care pot fi specifice materiei [de natura magnetica (cu efect electropozitiv), de natura electrica (cu efect electronegativ), acestea putand fi manifestate energetic (direct) sau prin intermediul retelelor structurale (liniilor de forta, fasciculelor) …] sau antimateriei (antimateria este prezenta in unele nuclee stelare, …insa datorita evolutiei, precum s-a mai mentionat in lucrare, in drumul spre aparitia planetoizilor, vor aparea si structuri/comportari energetice de tranzitie, fiind si acestea in masura sa interactioneze unele relatii energetice ale antimateriei). Fragmentarile procesului de structurare a retelelor de camp magnetic, datorate modificarilor produse de inversiunile magnetice, pot duce si la combinatii/rezultante. Ar mai trebui mentionate tendintele concomitente de echilibrare energetica de sistem ale interiorului catre exterior si cea inversa, atunci cand ne referim la componentele structurale magnetice terestre. In cazul unor modificari ale configuratiei componentelor terestre, retelele vor ramane fixate pe acele componente ce vor avea relatii energetice compatibile. Evolutia naturala a unui planetoid (ce poate crea inmagazinari energetice si suprapuneri/incidente ale componentelor straturilor interioare terestre), eventualele inversiuni magnetice (intervenite anterior), tendinta de echilibrare energetica amintita a componentelor structurale magnetice si efectul centrifugal suportat, in special, de mantaua terestra pot fi considerate unele cauze interne de generare a unui cutremur de pamant (pe langa efectul energetic al eclipselor). La acestea, mai putem adauga cauzele destabilizatoare energetice externe (influenta fluctuatiilor energetice externe asupra intregului sistem sau numai asupra unor componente structurale sau „magnetice” mai sensibile) si, de asemenea, interventiile energetice suplimentare (artificiale), cu manifestare, de cele mai multe ori, zonala. Perturbatiile energetice ce pot avea forta destabilizatoare (energiile mari eliberate sub/prin diferite forme materiale) pot duce, deci, la infiltrari ce pot fi sesizate prin diferite procedee fizice, pe care le folosesc si aparatele prof. Hancu. Pana aici, nimic gresit. Numai ca, aceste premize energetice nu trebuie, obligatoriu, sa creeze si cutremure, deoarece configuratia straturilor interioare terestre poate permite o mai rapida eliberare a perturbatiilor, acolo unde exista multe cai de comunicare subterana si unde nu se pot face inmagazinari, iar configuratia straturilor solide este multumitoare pentru a nu se crea dislocari, prabusiri, etc. Institutul de cercetari geomagnetice, in lipsa de aparatura performanta, poate aplica un program alternativ de cercetare, chiar daca anumite periodicitati (precum cele legate de eclipse, considerate cele mai precise) ne spun sa stam linistiti pentru perioade mai mari de timp. Sa nu uitam nici cazul prezentat in inceputul lucrarii, in care se arata ca prin energiile emise prin credinta/meditatie se poate atenua si chiar anula destinul energetic astral al momentului. Aceasta prin folosirea domeniului (bio)energetic Alfa (sau cat mai aproape de acesta). Explicatia este cea a integrarii rapide si constructive, atat in/prin componentele structurale, cat si in/prin structura retelei fundamentale a energiilor constante, uniforme ca mod de manifestare energetica, cum sunt cele bioenergetice Alfa, pe cand cele dezordonate, precum cele bioenergetice Beta, etc., sa afecteze negativ evolutia universala. Fluctuatiile energetice suplimentare (neperiodice sau neciclice), specifice destinului energetic astral, de aceea, provoaca dezastre, accidente neplanificate. Credinta vine, deci, ca o imbracaminte energetica protectoare impotriva valului energetic destabilizator, in anumite momente, pentru anumite zone, structuri, fiinte [la care afinitatile de vibratie, faza de vibratie - primite in momentul nasterii, cand embrionul se detaseaza de o anumita coexistenta vibratorie avuta cu corpul mamei - spunem ca determina destinul energetic, insa aceasta trebuie corelata, obligatoriu, cu urmatoarele cicluri cosmice ce vor veni incepand din acel moment; in metagalaxie, galaxie se afla sisteme rotative, orbitale, incluse in sisteme rotative, orbitale; relatia generala de atractie intre sisteme constituie gravitatia (mai precis, la acest nivel, forta gravitovortex), dar, e firesc (in asemenea conjuncturi) sa apara fluctuatii energetice relativ ciclice si, in acelasi timp, neciclice, datorate evolutiei continue structurale si energetice a sistemelor cosmice aflate, de altfel, intr-o continua miscare; astfel, s-ar putea vorbi si de un destin energetic relativ ciclic si de un destin energetic fluctuant; cel relativ ciclic poate fi tot relativ calculat de astrologie, cu unele surprinzatoare reusite atunci cand se tine cont de cat mai multi factori, printre care corectiile evolutive au un rol important, apoi ora nasterii, care creeaza, de exemplu, conjuncturi diferite spatiale, datorita diferentelor (de distante, de unghiuri, etc…) ce pot ajunge (pana) la 12.000 km fata de Soare sau Luna (pentru acelasi punct de pe Terra), ca si fata de celelalte sisteme sau corpuri ceresti (dar considerand, si viteza medie de 29,76 km/s, cu care Pamantul se deplaseaza in jurul Soarelui, si viteza de 300 km/s, cu care sistemul solar se deplaseaza in galaxie…), nemaipunand la socoteala protectia, desi relativa, realizata de masa globului terestru si faptul ca in rezultanta energetica de 100% a unui punct de pe glob exista o fluctuatie permanenta a procentelor tipurilor de interactionari ale sistemelor si corpurilor cosmice, ce, de fapt, constituie „domeniul” amintitului destin energetic relativ ciclic; dupa toate acestea putem vorbi de destinul energetic fluctuant, care, pentru intervale scurte de timp, calculandu-i-se acestuia o medie, nu are modificari mari, dar trebuie avut in vedere ca media amintita are componente…]. Acest fapt al interactionarii destinului energetic astral trebuie avut in vedere si de cei ce vindeca prin bioenergie. Astfel, atunci cand puterea energetica a vindecatorului este mai mica decat cea a destinului energetic in desfasurare [destinul energetic in desfasurare poate fi considerat ca o fractie, la care numaratorul este reprezentat de ceea ce da cosmosul (destinul energetic astral), iar numitorul este ceea ce manifesta individul (valori energetice ce se datoreaza: geneticului, nivelului spiritual, energiilor suplimentare diverse…)] al bolnavului, vindecatorul va simti un fel de blocaj energetic si va trebui sa renunte la tratament. In ceea ce priveste vindecarile prin bioenergie sau prin vrajitorii, acestea sunt posibile, dar, de exemplu religia crestina afirma ca prin acestea se vindeca numai trupul, iar sufletul ramane „nemantuit”. Sufletul (spiritul) se poate vindeca numai prin credinta. Unele boli grave nu se pot vindeca usor, datorita tocmai necolaborarii bolnavului, colaborare ce ar fi, cu alte cuvinte, inceputul credintei.

Spiritul, sau „ceasul” biologic ce nu adoarme niciodata, intercepteaza toate fazele de vibratie (fundamentale) si codurile energetice compatibile cu manifestarea structurarii sale [avand zone specializate pentru interceptare si, apoi, de/pentru transfer in cadrul corpului celular; astfel, un punct situat in apropierea vertexului, Vas Guvernator 19 – RVG -19, considerat de medicina traditionala chineza ca avand rol de antena pentru organism si singurul punct care ar ramane treaz in timp ce omul doarme, va avea pe timpul somnului rezistenta electrica cutanata redusa, deci, activitatea electrica crescuta; aceasta nu inseamna ca alte zone ale campului biostructural nu pot sa se specializeze in interceptari de coduri energetice pe timpul somnului, cum ar fi Sahasrara Chakra, insa coexistenta trup-spirit reprezinta un bruiaj al celui din urma, bruiaj ce ar putea sa dispara in viziunea crestina, atunci cand se realizeaza unificarea spiritului cu trupul, formandu-se un tot unitar; campurile electrice celulare ale plantelor mobilizeaza auxinele (ce sunt hormoni de crestere) in interiorul plantelor, astfel determinand cresterea acestora], dar nu va transfera in starea de veghe (ce este formata si din sectiuni ale spiritului - in „angajament” cu structuri celulare neuronale si chimice de legatura - sectiuni ale spiritului ce sunt inhibate in/pentru interceptare de aceste ultime structuri mentionate) decat informatiile ce se cer de catre sistemul combinat celular-biostructural. Prin urmare, credinta cea mai puternica este in ceea ce exista cu adevarat si in ceea ce este mai puternic. O sugestie cu caracter real se poate transforma in credinta, dar o sugestie falsa nu poate dura pe/pentru o perioada lunga de timp (…decat relativ, daca are si unele componente reale; sunt combinatii foarte multe si complicate, pe care o lucrare intreaga nu le-ar elucida, de acestea ocupandu-se telepatia, hipnoza, magia…). Creierul nu este decat un analizator de frecvente. Informatiile receptionate de creier (atat de nivelul biostructural de camp, cat si de cel celular-neuronal) sunt codificate la nivelul sistemului nervos in frecventa. Fiecare neuron are capacitatea de a prelucra un anumit spectru de frecventa, cuprinzand o octava. Campurile de frecventa ale neuronilor adiacenti se intrepatrund. Intre creier si corp exista un permanent circuit cu dublu sens de impulsuri nervoase, insotit de eliberarea de mediatori chimici. Manifestarea energetica a organismelor vii, considerate ca fiind structuri cu proprietati semiconductoare, din cauza formatiunilor cristaline pe care le contin in celule, ar putea fi considerata apropiata manifestarii gravitationale, tinand cont de faptul ca se pot obtine unde gravitationale prin proiectarea unui fascicul laser asupra unui cristal. De asemenea, organismele vii emit lumina ultravioleta si din spectrul vizibil, apoi ultrasunete. Radiatia Gurvici (in banda de 1800-2600 Å; 1 Angstrom = 1/10.000 microni; la 2-15 cm in afara corpului are viteza de 30 m/s), oscilanta, in functie de conjunctura, determina acea radiatie „mitogenetica” necesara diviziunii celulare. Celula primitoare de astfel de radiatie (la nivelul specific divizarii) se va divide, eliberand acelasi tip de radiatie, care se acumuleaza de o alta celula aflata in repaus genetic (dar care emite la un nivel mai slab aceeasi radiatie). Pentru producerea efectului mitogenetic este necesara prezenta unei anumite cantitati de celule, care sa formeze o „masa critica” de celule in diviziune. Nu trebuie neglijat procesul de formare a retelelor [si, dupa caz, procesul intercalarii formatiunilor rotative - gen „chakre” – dar cat mai simple si de dimensiuni foarte mici (comparativ cu cele originale)] de camp biostructural(e), care se interconditioneaza cu efectul mitogenetic. Referitor la activitatea celulara (si a corespondentelor sale pentru nivelele biostructurale) a organismelor se (mai) pot mentiona urmatoarele:

- de doua ori pe an (in/pentru unele cazuri/categorii, chiar mai repede), pana la maxim o data la 2 ani, celulele umane se „inlocuiesc” (si se pot dezvolta neafectate, …atunci cand este cazul, dupa tipar), mai putin neuronii (neuronii nu se divid, desi surse de ultim moment nu preiau aceasta ca fiind sigura ; nevrogliile pot contura noi neuroni…), neuroni ce au un proces de regenerare mult mai lent;

- memoria, sentimentele, ideile, dorintele au si un substrat biochimic [pe langa transformarile/(preluarile, selectiile) valorilor energetice de la nivelul corespondentilor de camp biostructural(i), transformari sau valori energetice electromagnetice, electrice, magnetice (accesate sau nu de particule specifice) ce vor interactiona si cu membrana celulara (in functie de situatie, din interior sau din exterior) dotata cu sesizori si transformatori specifici (cum ar fi polii electrici hidrofobici sau polii electrici hidrofilici, ce se alatura enzimelor, lipidelor, receptorilor diversi; in functie de tipul celulelor, tot in cadrul membranei celulare se vor manifesta si canale pentru ioni, pentru apa, …, canale avand „substrat” energetic mai intens sau mai slab, manifestand/percepand, sau nu, procese suplimentare - legate de diferente de presiune, temperatura, etc…), …acestea prezentate completand relatia deja stabilita: nucleu celular AND – corespondenti biostructurali]; se cunosc o multime de substante cu rol in transmiterea influxului nervos, cum ar fi peptidele, formate din lanturi de aminoacizi; prin intermediul lor sunt executate comenzile plecate din creier, iar sinteza lor se petrece in neuroni; un rol deosebit in mijlocirea proceselor energetice intre structurile celulare, cele biostructurale, bioplasmatice il au „biofotonii” captati in molecula de ADN, ca urmare a faptului ca spatiul disponibil intre spiralele ADN este mai mic decat lungimea de unda a radiatiei incidente;

- creierul percepe evenimentele lumii exterioare si interioare pe un anumit fond, numit tonus de vigilitate; intretinerea acestui tonus este realizata de formatiunea reticulara (dupa alte surse, reticulata), care consta intr-o retea de fibre nervoase infiltrate printre structurile cerebrale de la talamus si hipotalamus pana la nivelul bulbului, iar prin fibre trimise mai departe, pana la maduva spinala; in drumul lor spre creier, informatiile imprumuta o cale specifica si alta nespecifica; formata din neuroni cu fibre lungi (putini la numar), calea specifica trimite informatii de la toate organele de simt in cortexul cerebral; calea nespecifica se desprinde de cea specifica si trimite, prin numerosi neuroni cu fibre scurte, aceleasi informatii la nivelul formatiunii reticulare; se disting anatomic si functional doua compartimente ale formatiunii reticulare, unul care exercita o actiune activatoare asupra cortexului, iar altul cu actiune de inhibitie asupra tonusului muscular; caile nespecifice aduc impulsuri senzitiv-senzoriale in formatiunea reticulara, datorita carora aceasta va intretine tonusul de vigilitate al scoartei cerebrale necesar perceptiei; aceasta stare de vigilitate, numita si constienta, se mentine printr-o permanenta relatie cu dublu sens - de la formatiunea reticulara la cortex si invers - si constituie zgomotul pe fondul caruia decodificam informatiile specifice venite de la organele noastre de simt; starea constientei noastre este dependenta de tonusul formatiunii reticulare, acesta intretinut la randu-i de stimulii veniti din lumea externa si interna; somnul este, in acest sens, o dezafectare a cortexului de stimuli, auzul si vederea constituind principalele canale de culegere a informatiilor de catre creier;

- formatiunea reticulara (reteaua nervoasa din interiorul trunchiului cerebral) are 5-6 cm lungime si este de grosimea degetului mic, ea fiind cea care controleaza milioane de mesaje care sosesc la creier, blocandu-le pe cele lipsite de importanta si selectionandu-le pe cele necesare, ce urmeaza a fi transmise scoartei cerebrale, astfel incat din cele aproximativ 100.000.000 unitati informationale pe secunda doar aproximativ cateva sute ajung pe scoarta;

- neuronii nu sunt uniti intre ei, conexiunile se fac prin substantele chimice ce actioneaza asupra prelungirilor celulei, numite axoni, si asupra unor ramificatii, numite dendride; in neuroni semnalele sunt electrice, iar in spatiile dintre neuroni sunt chimice, asadar transmiterea semnalelor este de natura electro-chimica;

- pe masura ce invatam, conexiunile nervoase se maresc, iar substantele chimice din spatiile dintre neuroni se elibereaza in cantitati mari; creierul, ca si muschii, se fortifica prin exersare, facultatile mintale, daca nu sunt folosite, se atrofiaza;

- inca din stadiul primar al dezvoltarii, repartitia conexiunilor dintre neuroni este stabilita precis; creierul uman poate forma un milion de miliarde de conexiuni;

- cea mai evoluata parte a creierului este scoarta cerebrala, ce este constituita dintr-un strat de 4,5 mm grosime, care ia forma cutiei craniene si care prezinta niste adancituri numite circumvolutiuni cerebrale; depliat, cortexul formeaza o suprafata de 20 dm2, cu aproximativ 1.000 de km de fire de conexiuni pe cm2;

- pe timpul ritmului Alfa (stare de repaus psihic si senzorial in care formatiunea reticulara este in mare parte dezafectata de stimulii veniti din periferie si din interiorul organismului) formatiunea reticulara isi va reduce fluxul de impulsuri nervoase trimis spre scoarta cerebrala, efectuand o minima activitate si avand un potential energetic maxim, rezultand de aici o mai mare receptivitate a creierului, o capacitate de coordonare a functionalitatii organismului crescuta, o alta eficienta - prin utilizarea potentialitatilor neactualizate in mod obisnuit; aparitia unui stimul, cum ar fi unul luminos, prin deschiderea ochilor, intrerupe ritmul Alfa, aducand unde Beta;

- desi sunt mai multe delimitari, una din variantele cu privire la manifestarea undelor bioenergetice prezinta undele Alfa cu 7 pana la 12 cicluri pe secunda, undele Beta cu 13 pana la 21/22 cicluri pe secunda (pe care le intalnim in activitatea mintala intensa), undele Teta cu 4 la 7 cicluri pe secunda (care reprezinta stari mai profunde de perceptie extrasenzoriala), undele Delta cu 1 la 3 cicluri pe secunda (pe timpul somnului adanc);

- incordarea psihica presupune un exces de catecolamine; catecolaminele au o actiune activatoare asupra formatiunii reticulare, care, la randul sau, va facilita tonusul muscular si contractura musculara; invers, relaxand muschii, obtinem relaxarea psihicului;

- toate structurile materiale si biologice prezinta un camp energetic ce poate fi interceptat prin mijloacele specifice radiesteziei, adica o sarma de cupru special indoita, o creanga bifurcata de alun, etc. se vor supune rezultantei dintre un asemenea camp energetic si campul bioenergetic [oscilant, posibil de modificat (si) prin vointa] al radiestezistului (in conditiile in care campul geomagnetic este constant; fluctuatiile acestuia pot contribui la o alta rezultanta de interceptat…);

- la nivelul vietuitoarelor (materialul primordial si alcatuirea „de principiu” a campurilor biostructurale sunt identice la toate vietuitoarele, fiind diferite straturile, nivelele si modalitatile de structurare spatiala; astfel, nu trebuie sa ne miram de inteligenta si trairile vietuitoarelor si nici de folclorul aparut in acest sens: „…Din bucata mea de paine, am crescut un om si-un caine; cainele ma recunoaste, omul nu ma mai cunoaste. Si-atunci te intreb pe tine: Care-i om, si care-i caine? …”, totusi, fara vreo referire la problemele capitalei…), campul energetic degajat de componentele celulare si tipurile de blocaje energetice ale formatiunilor primare structurale (ce se pot realiza la nivel intracelular, intercelular…), in timp, vor contribui la consolidarea acelui nou tip de constituire structurala… ;

- campul biologic (energetic „celular”) este legat (si) de asimetria structurala a macromoleculelor proteice; aceasta asimetrie structurala genereaza o asimetrie electrica si magnetica si constituie cauza reactivitatii structurilor vii; de aici rezulta posibilitatea ca transferul de energie si informatie impus de complexitatea reactiilor biochimice din celula sa se realizeze prin intermediul biocampului, influxul nervos avand doar rolul de declansare, de initiere a proceselor biochimice necesare vietii;

- aceasta reactiune energetica intre componentele celulare ale aceleiasi celule sau ale unor celule diferite, realizarea de comuniuni (coerente) de campuri energetice, atunci cand este cazul, vor contribui la manifestarea proceselor ce le necesita si exprima viata noastra si a tuturor vietuitoarelor;

- astfel, telepatia, hipnoza (telepatica sau magnetica) isi au originile chiar la inceputurile dezvoltarii structurale biologice; astfel, in multe cazuri, nu mai este nevoie de limbajul uman pentru comunicare, comunicarea va fi energetica, prin coduri energetice;

- asa cum celulele, organele, functiile unui organism comunica, astfel putem observa comportarea, intocmai ca a unui organism, a unor colonii de albine si de furnici (cu indivizi specializati intocmai organelor unui organism), sau a unor grupuri mai restranse (ca numar si ca zona) din alte specii de vietuitoare (sau, de ce nu, a unor grupuri de oameni);

- de aici mai departe, conditiile energetice de mediu vor contribui, in egala masura cu cele proprii mentionate, la dezvoltare, evolutie, adaptare la mediu, deci, la specializarea de compartimente structurale si energetice; iata unde poate duce (atat) reactiunea, cat si comuniunea energetica, prin rezultantele si combinatiile lor multiple;

- la om (ca si la vietuitoarele la care apare rationamentul), pe langa un centru de coordonare a functiilor organismului si organelor, se va dezvolta un centru (desi se afla, practic, interferat primului) de stocare, prelucrare si lucru cu notiuni, informatii, date; dupa cum am mai amintit, exista (si) o alternanta functionala, a sistemului nervos simpatic (consumator de energie si cu influenta in procesul de crestere a catecolaminelor in sange), cu sistemul nervos parasimpatic (facilitator de energie); acest comportament energetic va influenta dezvoltarea (structurarea) campului biostructural (spiritului), impreuna cu cele 7 centre energetice; de aceea, diferite culte, religii au incercat modelari ale spiritului si ale proprietatilor de vibratie ale acestuia prin imbinarea unor tehnici specifice (pe care le cunoasteti, cel putin ca titlu informativ, si dvs.);

- vom remarca, totusi, unele disensiuni in ceea ce priveste corespondentii cauzali energetici cu cei ai efectului urmarit si obtinut, adica vom avea un comportament al organelor celulare cu ai lor corespondenti biostructurali de camp (ai spiritului) „cu tot”, si aceasta, dupa medicina si anatomia cunoscute si invatate de noi in scoli, si, apoi, o dirijare suplimentara si concomitenta, dupa cele 7 chakre [constituite din retele tridimensionale cu circuit (spiral) inchis de vibratie, sub forma de petale, cu efect energetic polarizator rotativ (compus) asupra tuturor tipurilor de particule independente din zona, sub forma de vartejuri spatiale, numite fluxuri sau vartejuri fluidice] unite prin sufluri si meridiane energetice (ce formeaza un asa-zis schelet de comunicare);

- precum si apendicele, impreuna cu cateva glande secundare [ale caror celule in cadrul tesuturilor - mai precis, spinii nucleari,… - nu au orientarile (rezultante) specifice valorii presiunii gravitationale din zona terestra sau a sistemului solar, masurate in gauss/cm2], a(u) aparut la om ca urmare a unui bagaj genetic mostenit, nu este exclus ca un experiment al reincarnarilor si clonarilor sa fi realizat aceasta, prin combinare cu multiple readaptari la mediu;

- intre straturile biostructurale si chakre (chakre ce pot prinde toate fazele vibratiei fundamentale), se realizeaza o coerenta energetica de unda (de vibratie), denumita si „cordonul de argint”;

- ruperea „cordonului de argint” va produce dislocarea stratului (straturilor) astral(e) de corpul fizic;

- moartea se produce si din alte motive, motive ce afecteaza direct sau indirect acest „cordon de argint”: viata dezordonata chimic (pentru corpul celular) sau dezordonata energetic (pentru spirit), in primul caz intrand si marirea procentului de deuteriu (H cu 1 proton si 1 neutron in nucleu) in apa globului terestru la peste 12 – 14% (ceea ce impiedica procesul de regenerare celulara), precum si efectul amiloidei, (substanta) cu reactii specifice amidonului si care, depunandu-se in straturi compacte in ficat, rinichi, splina, provoaca moartea; consumarea alimentelor fara a tine cont de reguli chimice sau de interactiunile magnetice asupra reactiilor chimice poate duce la imbolnaviri (carnea in exces, peste capacitatea normala de digerare, sau la/pentru persoanele cu aciditate mica la stomac produce radicali chimici toxici ce ataca nucleul celular, nucleu celular ce nu va mai putea dirija corect producerea de proteine de catre ribozomi, ajungandu-se la un surplus de proteine inactive); nu se dezgheata repetat carnea congelata, sangele si apa existente realizand diferiti compusi neeficienti prin cristalizarea lor, prin separarile si reorganizarile chimice structurale ce le produc; carnea, dupa taiere, prezinta o cantitate mai mare de „aburi biomagnetici” [sau structuri fractionate (datorita neconturarii complete) ale spiritului], ce vor avea diferenta de faza de vibratie si care vor produce un bruiaj energetic; amidonul nu se combina cu lactatele sau cu ouale, sau ultimele doua intre ele, datorita proteinelor cu caractere opuse ce reactioneaza; otetul diminueaza calciul din oase; sarea, zaharul si amidonul nu sunt indicate in cantitati mari; la „inceput”, posturile urmareau o relatie benefica intre influentele magnetice si reactiile chimice (influentele magnetice puteau fi diferite ca intensitate la parcurgerea „generala” a sectoarelor magnetice ale Soarelui sau in diferitele momente ale zilei, cand se vor evidentia distante, unghiuri diferite fata de Soare, Luna, planete…), ca apoi, remarcandu-se anumite comuniuni energetice intre indivizi, grupuri, sa se insiste pe acestea, desi ar trebui urmarite, in continuare, si evolutiile relatiilor cosmice: orbita Pamantului se modifica constant, se mareste, ca si volumul sau, scazand extinderea campului geomagnetic, acestea, ca si modificarile produse Soarelui, ducand la franarea rotatiei diurne, iar, in concluzie, la modificari/transformari ale saptamanii, anului (sesizabile, insa, la/pentru durate mari de timp), pe care, atat astronomii, astrologii, cat si fizicienii, matematicienii, teologii, etc. ar trebui sa le rezolve unitar; intrucat anul sideral al Terrei este de 365,2564 zile (adica 365z / 06h / 09m / 09,5s - ziua siderala fiind de 23h / 56m / 4,09s), primele doua zecimale (pentru ultimii 2000 de ani) s-au rezolvat introducandu-se o zi la 4 ani, la sfarsitul lui februarie, ramanand celelalte zecimale, care, pentru 2000 de ani, reprezinta aproximativ 12,8 zile, diferenta rezolvata de stilul nou religios, in comparatie cu cel vechi; pentru a vedea puterea interactiunilor magnetice asupra reactiilor chimice, spre exemplu, numai un ou consumat dimineata, la pranz si seara va crea compusi chimici diferiti in organism, seara ajungandu-se chiar, la o cantitate mare de toxine;

- recapituland structurarea spiritului uman, acesta ar cuprinde mai multe straturi astrale [astralul inferior - urmare directa a „tiparului” genetic, stratul cauzal - urmare a evolutiei proprii a individului, ca apoi, pentru faze energetice vibratorii mai inalte, sa se consolideze straturile: spiritual si atmic, corespunzatoare unor (anume/similare) interactiuni solare, galactice/(cosmice, universale…); se va mai manifesta asa-zisul strat mental, ce este o actiune rezultanta (un instrument de lucru) a(l) straturilor deja existente, intre ele, sau o actiune de coordonare/formare a corespondentilor biostructurali de la nivelul corpului…], ce se vor dezvolta din compozitia subcuantica a stratului energetic vital celular (stratul eteric sau bioplasma), in functie de tipul si intensitatea trairilor interioare; duhul (comuniunea straturilor superioare de la nivelul creierului), sau, in filozofia indiana, stratul solar este ceea ce se reincarneaza si care poate avea (sau nu) dezvoltate, la nivelul corpului, structuri corespondente (in faza); chakrele, prin rotatia lor permanenta „prinzand” toate fazele vibratiei universale, vor consolida, in anumite momente rotative (in/pe diferite zone structurale ale lor, in care faza vibratorie va fi corespunzator activa), „corespondente” energetice pentru (ale) straturi(lor); de asemenea, se va realiza o comuniune energetica intre centrii energetici de baza (dominanti) ai tuturor straturilor spiritului (prin sufluri „fazate”/„in faza”), si apoi, intre nivelul central biostructural, care exista la fiecare strat amintit printr-un „corespondent” (fiind cel mai important factor de decizie, atunci cand aceasta se poate lua, sau de reactiune, fiind format din „arhitectura” biostructurala de la nivelul creierului: chakre, formatiuni minuscule rotative spiralate spatial asemenea chakrelor, formate tot din retele tridimensionale ce se inchid in ele insele, dar corespunzatoare nivelelor structurale mai mici, apoi, retele tridimensionale ce se inchid pe/in spatii/circuite mari, de asemenea, conglomerate spatiale stabile de bioplasma, etc…), si componentele fiecarui strat (ajungandu-se pana la nivelul chakrei dominante specifice), prin exercitarea comenzilor „mentalului” (o expresie a mentalului poate fi considerata si existenta meridianelor, suflurilor, curentilor energetici, cand ne referim la faze cat mai apropiate de cea a materiei celulare…; in astral, in general, comenzile pot fi si mai directe, in functie de descongestionarea structurala si energetica a zonei); bineinteles, si pentru nivelul central biostructural trebuie sa existe acea comuniune energetica; tot in filozofia indiana, stratul astral inferior este considerat un strat planetar, asociat (ca interactiune) atmosferei fluidice terestre de pana la 700.000 km; stratul astral inferior ar fi de forma ovala (cu un eventual varf in jos) si considerat ca putand fi interactionat de destinul energetic; duhul (sau stratul solar) se considera de forma sferica, dar, dezvoltarea unui strat corespondent corpului, in prelungire, nu este exclusa, aceasta putand crea confuzii multiple, mai ales ca nu exista o regula fixa, ci una ce este ca urmare a evolutiei energetice si adaptarii permanente la mediu; nu exista sabloane in stratificari, in structurarile spiritului, exersarile energetice de orice fel putand modela orice, chiar daca religiile, cultele, etc. vor sa realizeze sabloane (pe undeva, de inteles, pentru o mai buna subordonare sau un mai bun control); duhul, sau spiritul ce se poate reincarna, va face aceasta in anumite momente corespunzatoare astronomic, astrologic, nu la intamplare, si determinarea (manifestarea) afinitatilor imprimate in viata sau vietile anterioare, in raport cu destinul energetic creat de configuratia sistemelor cosmice dominante, se defineste ca fiind karma; aceasta interactiune ce o poate crea (anticipa) omul, prin faptele dintr-o viata anterioara (adica prin intermediul duhului sau spiritului), constituie, deci, karma, destinul energetic actionand brutal asupra celorlalte componente;

- daca am considera ca sistemul solar (ce se afla spre marginile galactice) s-ar afla pe/peste manifestarea D (ce este constituita din radiatie neutrinica de fond) a retelei fundamentale, peste care, periodic, s-ar suprapune manifestarile intarzietoare ale radiatiei termice de fond (ale manifestarii C), atunci straturile biostructurale se vor construi numai pe portiunile accesate de manifestarile intarzietoare ale radiatiei termice de fond, cunoscandu-se ca fronturile energetice „ – ” pot construi prin crearea de „blocaje” energetice pentru particulele subcuantice/cuantice [pentru retelele primare ale electronului, pentru angrenajul fotonului (angrenaj la care relatia energetica poate fi rupta, folosindu-se in primul rand electronul - pentru constructie - ca apoi, pozitronul material ramas liber sa fie stationat, urmatoarea vibratie gasindu-l ca electron… putand urma sarcina „de constructie”)…] si, de asemenea, ca fronturile energetice „+”, luate separat, nu au capacitatea de a construi (cu electroni, fotoni…, ci, eventual, cu pozitroni materiali, dar acestea fiind constructii mai putin pozitive), realizand doar stationarea structurala [a electronilor, fotonilor… si eventualul blocaj (fara stationare) al pozitronilor materiali], …aceasta, bineinteles, dupa ce vom lua in considerare si surplusul energetic („ – ”) datorat manifestarii materiale si (in cazul nostru, a) undelor sale intarzietoare ce se vor transmite/propaga (si) in „astral” (avand continuitate de transmisie, datorita folosirii pentru realizarea transmisiei a aceluiasi prim mecanism de autoreglare a retelei fundamentale); totusi, in functie de valorile energetice rezultate, ar putea exista (uneori) conditii constructive si pe portiunile neafectate ale manifestarii D…

- chakrele, prin spiralarea spatiala a retelelor tridimensionale componente (ce se inchid in ele insele), acceseaza configuratiile tuturor celor 8 cadrane fundamentale; datorita planurilor si sensurilor rotative manifestate (chakrele 1 si 7, rotatii in plan orizontal; chakrele 2,3,4,5,6, rotatii in plan vertical, insa chakrele alaturate avand sensuri rotative opuse intre ele), vom avea unghiuri de 90° intre sensurile rotative ale chakrelor 1 si 2, apoi intre sensurile rotative ale chakrelor 6 si 7, unghiuri de 180° intre sensurile rotative ale chakrelor: 2 si 3; 3 si 4; 4 si 5; 5 si 6, chakrele 2,4,6 avand manifestari rotative identice; unghiurile de 180°, intre sensurile rotative ale retelelor primare (anti)materiale, indicau raporturi opuse de afectari (±2/∓1; ±1/∓2), deci, manifestari energetice opuse, ceea ce ne determina sa presupunem existenta aceluiasi rationament si in cazul chakrelor (tinand cont de interdependenta dintre relatiile energetice celulare si cele biostructurale);

- o problema controversata este cea a definirii naturii celor 7 chakre; unele surse le considera ca fiind numai de natura energetica, create din reactiunile si comuniunile energetice rezultante ale celulelor, organelor, etc., ceea ce nu ar corespunde in totalitate observatiilor (efectelor chakrelor); nu se contesta comunicarea extraordinara intre celule (si aceasta ca urmare a reactiunii si comuniunii energetice rezultante amintite), dar valoarea mare actuala energetica a proceselor manifestate de chakre conduce la solutia structurala a acestora; bioplasma, care, pe langa particulele de orice fel polarizate de chakre, are in constitutia ei grupari („tesaturi”) spatiale simetrice de substanta si antisubstanta (prequarkuri sau preoni, componenti ai quarkurilor), teoretic, putandu-se merge chiar pana la solutia tesaturilor spatiale simetrice de quarkuri si antiquarkuri, se pare a avea, in principal, electroni si pozitroni (materiali) in compozitie; aceasta comportare spatiala interconditionara permanenta a electronilor cu pozitronii (eventual si intre celelalte componente mentionate), se poate forma si exista numai in angrenajul fiintelor vii si al corpurilor cosmice (acolo unde se formeaza straturi si blocaje energetice, prin mecanismul prezentat); suflurile, meridianele energetice, curentii energetici se vor accesa de catre bioplasma, care va participa activ la toate procesele energetice si structurale ale corpului si spiritului; astfel, sub aceasta configuratie, bioplasma, avand dubla polaritate [si conjuncturi/configuratii spatiale rezultante diverse, precum si in cazul celulelor/sferelor gazoase plasmatice (de argon) descoperite si produse (prin crearea unui arc electric intr-o incapere ce continea plasma de argon) de colectivul stiintific al prof. Mircea Sanduloviciu de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iasi, care au un strat intern format din ioni incarcati pozitiv, un strat extern format din electroni, iar intre cele doua straturi se afla un nucleu de atomi de gaz…], explica teoria biostructurala a permeabilitatii celulare, aduce solutii noi in teoriile asupra memoriei si suplimentarea spiritului dupa moarte, in relatiile (astfel „supervizate”) dintre medicamente si enzime (absolut necesare organismului si prezente in vegetale sau produse naturale proaspete), ajuta metabolismul si asimilatia, sprijina circuitul hormonal si activitatea electrica a creierului, sprijina material influxul nervos transmis prin axonul si dendridele celulei nervoase, sprijina ansamblul de functii ale celulei, deci, continuitatea procesului vietii (mentinerea „cordonului de argint”); anumite procese noesice (la nivelul campului cerebral) si nu numai, localizeaza „parte” (mai mare) din circuitul fluidic al bioplasmei, atat in forma consacrata a bioplasmei, cat si prin imbinare structurala a retelelor electronilor, pozitronilor (materiali) sau a celorlalte componente posibile enumerate, dupa ce le-a fost incetata activitatea de spin, prin prinderi sporadice de lanturi la inceput, ca apoi sa se intregeasca procesul, aceasta putandu-se realiza numai cu ajutorul dat de existenta straturilor si blocajelor energetice, in configuratia creata de dispunerile si constructiile spatiale ale structurarilor macromoleculare organice; o retea de substanta, antisubstanta, sau a electronului, pozitronului (material) poate sa-si modifice distantele dintre lanturile componente, in functie de noile caracteristici de vibratie imprimate acesteia, stiind ca distantele amintite se regleaza permanent pe baze si raporturi energetice; de retinut ca bioplasma, desi urmeaza meridianele energetice (care sunt caile rezultante in urma reactiunilor si comuniunilor energetice celulare si ale tesuturilor), realizeaza schimburi de masa plasmatica cu toate celulele corpului, din aproape in aproape, sau, uneori, numai schimburi de semnale si informatii, remarcandu-se concomitent si o stagnare de masa bioplasmatica la nivelul celulelor, astfel incat ne vom exprima, atat prin varianta cu mase bioplasmatice celulare ce dirijeaza eficient si constant parte din compozitia lor dupa meridianele energetice (prin multiplii curenti energetici), aceasta neexcluzand miscari reciproce si alternative (de celule) la nivelul masei celulare zonale, cat si prin varianta dirijarii masei bioplasmatice dupa meridianele energetice create de reactiunile si comuniunile energetice celulare, ca fiind rezultantele acestora, dar, meridiane energetice „fixate” spatial („fixate” spatial e un mod de a spune, toate sistemele universale aflandu-se in continua miscare fata de/prin reteaua fundamentala) de cele 7 chakre, care, in concluzie, isi manifesta corespondenti (mai bine zis, se manifesta) in toate straturile „adiacente” corpului fizic si care se si pot dezvolta in continuare, concomitent cu evolutia corpului fizic (in faza materiei celulare, intre meridianele energetice si celule se ramifica o multitudine de curenti energetici de legatura);

- intrucat nu am punctat indeajuns coordonarea organismului celular, revin cu explicatia completa, si anume, aceea a coordonarii de catre doua sisteme nervoase aparent independente, dar, in realitate, interdependente; sistemul nervos al vietii de relatie ne pune in legatura, prin cele 5 organe de simt (auz, vaz, miros, gust si tact) cu lumea exterioara; pentru aceasta, formatiunile nervoase periferice transmit informatia mai intai la maduva spinarii, iar de acolo, prin tractusuri nervoase spinotalamice, spinobulbare si spinocerebeloase, prin structurile nervoase subcorticale, la scoarta, transmiterea informatiilor nervoase fiind de natura electrica; in afara sistemului nervos al vietii de relatie, exista si sistemul nervos vegetativ, care inerveaza organele noastre interne, centrii nervosi ai acestuia gasindu-se in maduva sacrata si in structurile nervoase subcorticale, in speta, in bulb, pentru sistemul nervos vegetativ parasimpatic; sistemul nervos simpatic isi are centrii nervosi in maduva dorsala si lombara, aceste (ultime) doua sisteme functionand in mod antagonist, dupa cum am mai prezentat; cand unul este excitator, celalalt este inhibitor, tinand sub control strict echilibrul organismului, contribuind la mentinerea homeostaziei, adica a componentelor organice si anorganice ale corpului nostru; toate aceste informatii sunt centralizate intr-o formatiune nervoasa numita hipotalamus, localizata la baza craniului si care are rolul unei centrale telefonice; are greutate de 5 g si tine sub control intreaga activitate a corpului: metabolismul glucidic, proteic, lipidic, al apei, sistemul termogenetic, procesele de reproducere, functionalitatea tuturor organelor cu secretie interna, adica a hipofizei, tiroidei, pancreasului, paratiroidei, suprarenalei si a organelor de reproducere; insusi instinctul sexual, erectia si ejacularea sunt sub influenta hipotalamusului, stiindu-se ca erectia este sub controlul parasimpaticului sacrat, iar ejacularea sub controlul simpaticului dorsal; telepatia si hipnoza sunt considerate a fi declansate tot de hipotalamus si substanta reticulara, unde, de asemenea, se localizeaza asa-zisul subconstient (locul unde se face transferul in circuitele starii de veghe a informatiilor, a codurilor energetice venite prin reteaua fundamentala si inregistrate, in primul rand, de formatiunile corespunzatoare, specializate ale spiritului); in faza materiei celulare, codurile energetice sunt emise/receptionate de formatiunile celulare in stransa conexiune cu formatiunile biostructurale corespondente (existand relatii de emisie/receptionare electromagnetice, electrice si manifestari/receptionari magnetice), astfel de emitatori/receptori putand fi: hipotalamusul si formatiunea reticulara, direct anumiti centrii nervosi, scoarta cerebrala (in ansamblu), ochii (la care, se pare ca celulele in forma de bastonas ale retinei ar avea rol in emisie), zona varfurilor degetelor sau o portiune si mai extinsa din palma si degete, uneori, zona dintre sprancene, etc. si, in cele din urma, intreg organismul, care emite continuu anumite coduri („generale”) energetice, cumulate cu cele ale campului energetic vital celular (in acest caz, cu cele din faza materiei), ca apoi, in afara fazei materiei celulare, formatiunile biostructurale, impreuna cu chakrele, sa emita acel camp orgonic, cu un numar de frecvente tinzand spre cel maxim (universal) si in toate celelalte faze fundamentale (universale)…; problema receptiei acestor coduri energetice ar putea fi rezolvata, in afara emitatorilor-receptorilor amintiti (sub ambele posibilitati: celular-biostructurala sau numai biostructurala), de catre: glanda pineala, situata la baza creierului (ce intercepteaza printre altele radiatiile emise de ochi), punctul situat in apropierea vertexului (Vas Guvernator 19 – RVG-19) si considerat de medicina traditionala chineza ca avand rol de antena pentru organism, singurul punct care ar ramane „treaz” in timp ce omul doarme, cu activitate electrica crescuta in timpul somnului (nu mai revin cu toate consideratiile prezentate despre acest subiect), de asemenea, de acele mici cristale magnetice, dispuse doua cate doua, la dreapta si la stanga, la acelasi nivel, sub arcadele sprancenelor, la ceafa, in omoplati, la coate si in alte zone (dar, care intercepteaza campul magnetic), etc.; problema de baza in aceste procese este ca informatia receptionata sa fie decodificata, emisiile energetice fiind de categorii diferite; perceptia undelor telepatice se face mai intai in subconstient, iar dupa aceea subconstientul informeaza scoarta cerebrala;

- in ceea ce priveste activitatea creierului, se stie despre constientizarea informatiilor ca se face la nivelul scoartei cerebrale; cele 2 emisfere cerebrale, stanga si dreapta, se pare ca functioneaza in mod independent una de cealalta – emisfera dreapta controleaza partea stanga a corpului, emisfera stanga, partea dreapta a corpului; chiar si informatiile aduse de ochi se transmit in emisfere opuse; emisfera stanga este legata de functionalitatea mainii drepte, in ea se afla sediul vorbirii si al scrisului, este sediul logicii abstracte; emisfera dreapta este sediul reprezentarilor spatiale ale imaginilor concrete; emisfera dreapta se considera a fi si sediul limbajului simbolic, metaforic, al gandirii intuitive, al trairilor artistice si imaginative; starea de veghe solicita indeosebi emisfera stanga, iar subconstientul (initierea relatiilor cu intreaga biostructura), emisfera dreapta; retelele biostructurale se manifesta energetic in functie de proprietatile de vibratie (inmagazinate) ale structurilor generatoare [structuri macromoleculare organice (ADN,…), celulare …];

- se mai afirma ca spiritul este „legat” de corpul vital (complexul realizat pe timpul vietii de catre stratul energetic vital si bioplasma) si prin „bulbul rahidian”, cel care controleaza respiratia si circulatia (acestea sunt controlate si de chakra inimii); aceasta este considerata ca urmare a unor observatii partiale, fractionate (bulbul rahidian este si reprezentantul corpului fizic, pe langa „partea” biostructurala; apoi, chakrele au corespondenti in toate straturile spiritului, etc.), de baza fiind Nivelul Central Biostructural si chakrele; circuite inchise de vibratie realizeaza si retelele structurale ale campurilor magnetice ale corpurilor ceresti (la scara miilor de km) si portile temporale, numai ca acestea din urma sunt la scara de cativa metri; petalele chakrelor au maxim 1-3 cm si, tinand cont de scarile prezentate in toate cele 3 cazuri, deduceti diferentele comportamentale ale structurilor ce li se incadreaza acestora; si biostructura poate prelua bioplasma (dupa moarte), dar pentru anumite perioade; regulile de structurare pentru structuri sunt date de faza de vibratie si proprietatile codurilor energetice emise de sursele generatoare prezentate in lucrare, astfel incat nu exista restrictii acolo unde este cazul, in stratificari multiple sau dezvoltari structurale (de alt tip) ulterioare vietii; mecanismele celulare sunt foarte bine reglate de reguli energetice de reactiune sau comuniune, de limite energetice la care se opresc sau incep anumite procese ce pot da structurari si comportari cu relatii de interdependenta stricta, toate acestea avand si suport de memorare informativa incepand de la nivelul primar biostructural-celular (nucleu AND, celula); in multiplicarea genetica dupa tipar, trebuie inteles faptul ca toate cele amintite anterior se ajuta reciproc, aceasta nefiind altceva decat o rezultanta fireasca a manifestarii proceselor universale dupa legi precise; faptul ca evolutia actuala pe Terra este un experiment incurca foarte mult in rationamentele stiintifice, dar aceasta nu inseamna ca legile Universului trebuie desconsiderate; in lucrare au fost prezentate modalitatile de circulatie a informatiilor diferite si specifice (in principiu, informatiile chimice se vor suprapune peste cele „vitale” energetice si bioplasmatice) catre „punctele” de stocare si prelucrare ale creierului (neuronal si biostructural), dar mai trebuie amintit faptul ca anumite semnale sau informatii ce se repeta insistent vor crea cai batatorite si arce reflexe (instincte), chiar daca vor folosi puncte obligate de trecere (prezentate), sau folosindu-se numai reteaua biostructurala continua (nebruiata), sau transmiterea directa prin reteaua fundamentala (intre emitator si receptor); circuitele bioplasmei se realizeaza, in fapt, pe un numar intre 72.000 - 360.000 canale energetice (ale corpului eteric/vital), dintre care 3 sunt principale (sufluri): unul vertical (longitudinal) trecand „prin” chakre, doua fiind spiralate spatial printre chakre [dintre care (chakre), prima si ultima au rotatii in plan orizontal, celelalte in plan vertical (orientat cu suprafata catre fata/spate, astfel creand conuri specifice polaritatilor N/S ale campurilor magnetice, dand si intregului sistem al chakrelor o polaritate N/S); din cele 5 chakre interioare, chakrele vecine nu au acelasi tip rotativ, ci opus (alternativ); un barbat va avea configuratia rotativa totala a chakrelor inversata configuratiei rotative a chakrelor unei femei]; chakrele avand structurarea (configuratia) spatiala compatibila cu toate fazele manifestarii vibratiei universale, se vor forma corespondenti (bio)structurali, bioplasmatici sau numai energetici in toate aceste faze, creandu-se asa-zisele corpuri astrale (cu cate un strat: astral inferior, mental, cauzal, spiritual, atmic, respectiv straturi compatibile cu activitati energetice corespondente diferitelor sisteme cosmice si cu particule capabile sa acceseze aceste corespondente); biostructura capatata (reincarnata) poate sa se unifice cu cea care oricum se dezvolta asa-zis genetic (dar aceasta din urma, cu dezvoltare greoaie) – fapt inlesnit in primele luni de sarcina, cand chakrele si formatiunile primitive biostructurale permit aceasta – sau poate sa-si consolideze straturi(le) biostructurale distincte, in fazele sau in afara fazelor biostructurale „genetice”;

- ar mai fi de mentionat, referitor la bioplasma, ca din pantecele mamei, copilul poate absoarbe cantitati de bioplasma de la mama in timpul noptii, de la tata in timpul zilei, iar faza de vibratie specifica acestor cantitati va influenta faza de vibratie a structurarilor spiritului copilului, faza determinanta de caractere, forme, proprietati, atunci cand va interactiona faza destinului energetic elaborat in acel moment (in acea perioada) de configuratia spatiala a sistemelor si corpurilor cosmice, in plus, diferentele maselor bioplasmatice fac, la integrarea componentelor acestora in sisteme biochimice, bioenergetice (biostructurale), sa conduca (la) sau sa induca diferente caracteristice; pana la varsta de 6-7 ani, copilul mai pastreaza caracteristici ale masei bioplasmatice (caractere specifice induse ale acesteia) a mamei; de la 12-14 ani, se instaureaza caracteristici energetice proprii, care dau iluzia (precum in cazul stratului astral) inlocuirii;

- structurarile chakrelor pot crea miscare de rotatie, ceea ce ar putea explica astfel mecanismul structural-energetic la nivelul spiritului, si anume, stabilindu-se relatii energetice clare intre toate chakrele, cu respectarea valorilor si caracteristicilor diferite de vibratie, in asa fel incat sa se obtina inlantuirea acestora, dar intr-o ordine stricta, dupa nivelele si cerintele energetice create, fara a fi nevoie de o retea structurala de legatura, departarea constanta dintre chakre fiind realizata pe principiul realizarii echilibrului energetic intre respingerea afectarilor (fronturilor energetice) de acelasi fel, transmise prin reteaua fundamentala, si atractia afectarilor (fronturilor energetice) opuse, combinata aceasta cu efectul rotativ invers (alternativ) intre chakre; un joc spatial asemanator, dar conditionat de combinatiile alternantelor periodice si simetrice ale celor 4 cadrane ce dau traseele miscarii de spin (pentru particule), este cel al componentelor bioplasmei (electroni, pozitroni materiali, etc.); foarte multe elemente ajutatoare au fost publicate in prima lucrare a autorului, mai ales cele legate de arhitectura retelelor cu circuite inchise sau continue de vibratie; de altfel, pentru cazurile spiritelor, arhitectii suntem noi, iar rezultatele sunt dependente de activitatea noastra energetica;

- s-ar mai putea afirma ca si straturile energetice ale corpurilor ceresti sunt in masura sa sustina tesaturi spatiale plasmatice (insa caracteristicile energetice… vor da configuratiile si componentele); aceste mase plasmatice vor ajuta procesul gravitational, dar, nici intr-un fel, nu vor trece pe planul doi mecanismul gravitational prezentat anterior in lucrare, care, teoretic, nu are nevoie de ajutor; masele acestea plasmatice pot avea o influenta suplimentara, insa, la devierea razelor de lumina ce trec prin zone puternic afectate gravitational, precum pot avea si un circuit, folosindu-se liniile de forta spirale (N-E-V-S-N) ale campului magnetic terestru.

Ar mai fi foarte multe de spus, dar va voi recomanda, in sfarsitul lucrarii, materialele ce vor suplimenta cele prezentate pana acum. Voi aduce, in continuare, unele confirmari absolut necesare (manifestarii) increderii in aceste subiecte.

Cercetatorii laboratoarelor medicale din cadrul Universitatii Southampton din Marea Britanie au descoperit primele semne care atesta existenta vietii dincolo de moarte. Descoperirea este rezultatul unui experiment efectuat asupra a 63 de persoane, care, dupa un infarct, au intrat in moarte clinica, dar au putut fi salvati in cele din urma. Respectivilor subiecti le-au fost facute mai multe encefalograme, care au dovedit ca, din punct de vedere medical, sunt decedati. Sapte din cei 63 de pacienti studiati au declarat ca au avut anumite „emotii” in timpul perioadei cat au fost morti. Astfel, acestia, dupa momentul de inconstienta, au avut o senzatie de pace si bucurie, simturi ascutite, corpul si-a pierdut greutatea, au fost invaluiti de o lumina stralucitoare si au intrat intr-o alta lume, unde au intalnit rude de mult decedate si fiinte ciudate. Deci, in momentele dovedite de moarte ale creierului (corpului), mintea ramane activa. De mentionat ca echipa ce a facut experimentul a petrecut 1 an in spital, unde erau resurscitate persoanele ce au suferit atacuri de cord. Cercetatorul in fizica cuantica Fritjif Capra este cunoscut intre altele si pentru lucrarea „The Tao of physics”. Iata o marturie a sa: „Acum 5 ani am avut o frumoasa experienta, care m-a determinat sa scriu aceasta carte. Eram asezat la marginea oceanului, intr-o seara de toamna, observand miscarea valurilor si simtind ritmul respiratiei cand, brusc, am luat cunostinta ca in jurul meu totul era angajat intr-un dans cosmic gigant. Ca fizician, am sesizat faptul ca nisipul, stancile, apa si aerul din jur erau facute din molecule si din atomi si ca acestea constau din particule care interactionau unele cu altele, creand si distrugand alte particule… Toate acestea mi-erau familiare, in relatie cu cercetarile mele asupra fizicii energiilor inalte, dar pana in acest moment eu nu le-am experimentat decat prin grafice, diagrame si teorii matematice… Vad cascade de energie coborand din spatiul exterior, in care particulele erau create si distruse in pulsiuni ritmice. Vad atomii elementelor si pe cei ai corpului meu participand la acest dans cosmic al energiei; ii simt ritmul si ii aud sunetul si in acea clipa, acolo, am stiut ca acesta era dansul lui Shiva, zeul dansurilor, venerat de hindusi”.

La inceputul secolului nostru, psihiatrul canadian Richard Maurice Bucke publica o monografie in care descrie ceea ce el a numit experiente de „Constiinta cosmica”. O vom reda pe aceea traita de el insusi: „…intre alte lucruri… am vazut ca Universul nu era compus din materie moarta, ci din contra, este o vie prezenta; am devenit constient de existenta vietii eterne. Nu era o constiinta a propriei eternitati, ci constiinta de a poseda, in acel moment, viata eterna. Am vazut ca toti oamenii sunt nemuritori, ca ordinea cosmica exista intr-o asemenea maniera incat, neindoielnic, toate lucrurile actioneaza impreuna pentru binele fiecaruia si al tuturor, ca principiul fundamental al lumii, al tuturor lumilor, este ceea ce noi numim iubire si ca, in final, fericirea fiecaruia si a tuturor este absolut certa…”.

Majoritatea cazurilor de moarte clinica sau de decorporalizare creeaza impresia trecerii printr-un tunel, fapt ce se manifesta si in cazul teleportarilor [unde spiritul beneficiaza de energizarea realizata corpului celular, ce nu mai poate „indeplini” cu succes bruiajul energetic al spiritului; teleportarea este realizata prin actiunea de energizare (scoaterea din faza de vibratie normala a obiectului teleportat), avand una din forme, magnetizarea, precum in „experimentul Philadelphia”, prin procedeul de trimitere in spatiu dupa rezultanta – asa-zisa – de destin energetic (dupa rezultanta energetica totala, la iesirea din relatiile energetice normale, prin schimbarea fazei de vibratie), sau, in general, prin procedeul controlat al manifestarii unui emitator si a unui receptor de energii contrare privind modul de afectare a retelei fundamentale, adica, emitatorul, ce are si obiectul pentru teleportare, va afecta reteaua fundamentala prin diminuare, receptorul prin sporire (sau inversand manifestarea emitatorului cu cea a receptorului, pentru structurari cu proprietati preponderent de sporire a vibratiei fundamentale), in acest fel obtinandu-se o echilibrare a cantitatilor de energie emise/receptionate si a diferentelor de faza de vibratie (aceasta din urma, cand/daca e cazul); energizarea de catre emitator (amintita), la fiecare timp de vibratie contactat de structura teleportata, va fi cea cu putere de transportare structurala, iar echilibrarea prin manifestarea energetica opusa a receptorului va fi cea care da directia de deplasare; atunci cand nu avem receptor, se va realiza teleportarea dupa rezultanta energetica totala, pana la epuizarea efectului energizarii sau magnetizarii; la marirea intensitatii energizarii, urmarindu-se, pentru aceasta, mai mult marirea ritmului energizarii (proces de energizare la care poate adera si isi poate aduce contributia si materia/„fluidul” plasmatic terestru), se poate schimba raportul dintre faza structurarii teleportate si cea a retelei fundamentale (in functie de marirea amplitudinilor valorilor energetice utilizate, si invers), rezultand fenomene temporale involutive, pentru care un receptor va trebui sa inverseze regula energetica (la modificarea, in oricare caz, a fazei de vibratie de „lucru”, emitatorul si receptorul va trebui sa aiba asigurate unde defazate corespunzator, in devans sau intarzietoare, pentru a realiza noile interactionari necesare); cu alte cuvinte, teleportarea este o transportare rapida in spatiu a unei structuri scoasa din relatiile ei energetice normale (prin modificarea fazei de vibratie de „lucru”) sau pe baza unor coduri energetice suplimentare compatibile cu cele ale structurii, dar contrare ca efect energetic; receptorul trebuie sa ia in calcul energia emitatorului, dar scazand calitativ si cantitativ din aceasta manifestarea energetica a structurii teleportate; cum materia se manifesta, in general, „electric” (fiind vorba despre manifestarea generala de diminuare a vibratiei fundamentale, ce predispune la expansiune, valorile energetice ale fronturilor electrice fiind mai mari decat valorile energetice ale fronturilor magnetice), datorita surplusului energetic de acest tip in structurile sale (datorat defazarii specifice materiale), Einstein si Tesla, in experimentul Philadelphia, folosind generatoare magnetice sporite, au realizat, prin urmare, scoaterea din faza de vibratie normala a vasului maritim; receptionarea si emiterea de informatii energetice suplimentare, din/pe timpul unei teleportari, sunt reduse, adica, existand coduri energetice rapide si puternice la emisie, ce pot depasi, de exemplu, viteza luminii in transportarea structurii prin spatiu, interceptarea imaginii va deveni aproape imposibila; spiritele persoanelor teleportate, intr-o conjunctura noua energetica ce opreste din bruiajul corpului celular sau il anuleaza, vizualizeaza intreg procesul si traseul sub forma „tunelurilor temporale”; nu trebuie asemanat acest proces cu procesul producerii campului electromagnetic in spatiu din alternanta unui camp electric variabil cu unul magnetic variabil, campuri oscilante in faza, in planuri perpendiculare intre ele si pe directia de propagare a undei, atunci cand printr-un conductor circula un curent alternativ de frecventa inalta; de aceea, se poate vorbi despre viteze ce depasesc viteza luminii, viteza care este cea specifica fotonilor undelor electromagnetice; la teleportarea cu schimbarea raportului dintre faza de vibratie structurala si cea fundamentala, emitatorul si receptorul pot indeplini rolul unei „porti temporale”, poarta care, in mod normal, determina procese temporale numai structurarii introduse acesteia, actionandu-se, deci, numai asupra evolutiei/involutiei structurale a structurarii introduse, nu si asupra evolutiei universale, care este ireversibila, la desfasurarea oricaruia dintre ciclurile sale; astfel, poarta temporala manifesta o actiune energetica „in zona”]. O poarta temporala propriu-zisa (tunel al timpului) este de forma sferica sau elipsoidala, in care o structura de retea tridimensionala se inchide in ea insasi, determinand, intr-un spatiu relativ restrans, evolutii/involutii (ciclice, atunci cand nu se intrerupe echilibrul energetic al portii, sau daca structurarea acesteia este echilibrata si simetrica pentru a desfasura evolutii ciclice) temporale ale structurarilor care aveau stabilite reguli comportamentale clare (si constante) pana in acel moment [involutiile sunt determinate de efectul energetic (ce duce la schimbarea raportului dintre faza vibratiei structurilor si cea a retelei fundamentale) creat de anumite tipuri de configuratii spatiale de retea ale portii temporale (suprapuse peste reteaua magnetica terestra), interactionand cu anumite configuratii ale retelei fundamentale]. In concluzie, entitatea umana ar fi un complex (si) de posibile entitati, „entitati” ce-si desfasoara activitatea energetica pe cate o anumita faza vibratorie universala, dar unite (acestea) prin relatii energetice de corespondenta cu chakrele (precum si cu celelalte formatiuni ale spiritului). Respiratia realizeaza conectarea la/cu valoarea electromagnetica (electrica, magnetica) a campului magnetic terestru, prin moleculele de aer ce vor fi ionizate permanent de catre acesta (dar cu valori diferite in timp si spatiu). Frecventele campului terestru (dupa caracteristicile/proprietatile receptorilor materiali) sunt intre 1-30 Hz, iar puterea maxima de 7-10 Hz a acestuia corespunde frecventei normale de lucru (eficiente) a creierului uman.

In continuare, pentru a vedea cum se poate forma (cum poate evolua) structura spiritului, vom porni sa cautam probe in structurarile celulare si ale virusurilor. Virusurile sunt un complex de proteine cu acizi nucleici – asa numitele nucleoproteide. Unele, ca virusurile vegetale, contin in molecula lor numai ARN (acizi ribonucleici), cele ale animalelor contin ADN (acizi dezoxiribonucleici) sau ARN, iar bacteriofagii, in majoritatea cazurilor, numai ADN. Virusurile sunt foarte bine protejate de un invelis proteic gros. ADN, o gigantica molecula care, in celulele vii, se afla, in principal, in nuclee, reprezinta un fir subtire cu o sectiune extrem de mica – aproape 20Å (1 Angström este egal cu 1/10 de milimicron). ADN are forma unei scari rasucite in jurul lungii sale axe. Prin alternarea succesiva a combinatiilor chimice care o compun, in aceasta molecula se ajunge la stocarea unei informatii de dimensiuni colosale. De fapt, aici nu sunt „imprimate” numai schemele dupa care se constituie orice organism viu, de la cel mai simplu, pana la cel mai complex (asa-numitul cod genetic), dar si modelele combinatiilor necesare pentru fiecare celula in parte. Cercetarile romanesti in domeniu au demonstrat ca ARN, chiar izolat de virusul gripei, provoaca imbolnavirea celulelor inoculate. S-a dovedit astfel ca virusurile sunt paraziti intracelulari absoluti. In clipa in care ei stabilesc contactul cu acele celule vii fata de care intregul lor aparat enzimatic este programat sa reactioneze, intra automat in functiune mecanisme biochimice complexe care permit virusului sa patrunda in celula. Patruns in celula, virusul incepe sa-i dicteze executarea propriului sau program. Folosind toate rezervele celulare, el reproduce mai multe serii de copii exacte dupa acidul sau nucleic. Concomitent, „fabricile” celulare de biosinteza proteica – ribozomii – trec la o intensa productie de invelisuri proteice pentru necesitatile virusurilor „nou-nascute”. Transformata intr-un atelier pentru fabricarea de noi virusuri, celula atacata isi epuizeaza curand rezervele de substante si piere foarte repede. Virusurile realizeaza metabolismul pe cont propriu, deplasarea, cresterea si au capacitatea de a se autoinmulti. Dupa unele pareri, virusurile au aparut intr-o anumita etapa a dezvoltarii materiei vii, cand s-a constituit mecanismul formarii de molecule proteice identice si totodata specifice, la functionarea caruia participa si acizii nucleici. Este vorba de procesul care ulterior a dus la constituirea celulelor. Pe de alta parte, virusurile de astazi nu contin in moleculele lor nimic altceva decat informatia genetica stocata in moleculele ADN sau ARN, invelite in proteina. Iar particula virala (sau virionul) poate fi asemuita cu un complex de gene capabil sa se deplaseze tot ca un tip special de cromozomi migratori. S-au emis pareri referitoare la o evolutie intarziata sau, dimpotriva, la o adaptare la modul parazitar de viata; astfel, pentru a se inmulti, virusurile au nevoie de celule dotate cu toate sistemele biologice complexe, ceea ce presupune ca au fost candva sisteme biologice complexe. Cercetatorii Institutului Pasteur din Paris si ai Institutului de Medicina din Novosibirsk au comparat virusurile cu bacteriile, deci cu un tip de materie vie pe o treapta superioara de organizare. Astfel, de exemplu, bacteriile mobile din genul Caulobacter ataca si distrug alte bacterii intr-un mod foarte asemanator celui in care bacteriofagii patrund in corpul bacteriilor. In afara de aceasta, prin infatisarea lor, bacteriile mobile din genul Caulobacter seamana foarte mult cu fagii, avand la o extremitate o excrescenta (un mic flagel) care se termina cu 6 filamente subtiri. Singura deosebire se rezuma la modul de patrundere in victima aleasa, adica in celula bacteriana: in timp ce fagul injecteaza in bacterie doar materialul sau genetic (ARN sau ADN), bacteria din genul Caulobacter patrunde in ea in intregime si, folosind rezervele citoplasmei bacteriene, trece la o inmultire intensa. In acest sens, sunt pareri ce admit posibilitatea ca virusurile bacteriene sa-si aiba originea in unele specii de bacterii agresive. In procesul unei evolutii regresive, ele au putut sa elaboreze si sa perfectioneze un mecanism mai fin si mai eficient de parazitare, asa ca bacteriofagilor de astazi le este suficient sa-si „injecteze” materialul ereditar in celula atacata. Multe boli, precum „Kururu” (Noua Guinee) si „Kreutzfeld – Jacob” ce bantuie in unele triburi canibale africane, ca si multe altele la om si animale, precum boala „Scrape” la oi, sunt provocate de virusuri „nude” numite viroizi, care nu mai contin capsida (invelisul proteic), ci numai acidul nucleic (fie ADN, fie ARN) si a caror rezistenta neobisnuita la raze X si raze ultraviolete, precum si la formalina concentrata (acesti agenti ucid toate celelalte virusuri) pun in mare dilema pe medici si biologi, acestia din urma ajungand la concluzia ca agentul gravei maladii ovine „Scrape” nu contine nici chiar acid nucleic sau proteina! Aceasta, desi alte pareri admit manifestarea agentilor de acest fel ca fiind virusuri „lente”, mai mici de zeci de ori ca virusurile cunoscute si care nu ataca imediat, fapt pentru care „gazda” nu produce anticorpi. Unii autori presupun ca esenta infectiilor „lente” nu se datoreaza atat naturii agentilor patogeni, cat starii deosebite a organismului atacat, care reactioneaza violent impotriva agentului patogen printr-o cantitate mare de interferon (proteina care limiteaza, dar nu intrerupe total inmultirea virusurilor si ajuta la insanatosirea organismului inainte de formarea anticorpilor), anticorpi si alte mijloace. Nu este exclusa, de asemenea, posibilitatea unirii virusurilor lente cu genomul (aparatul ereditar) celulelor atacate, asa cum fac unele dintre virusurile cancerigene, neputand fi izolate in stare pura.

In anul 1967, agentiile telegrafice au adus senzationala stire ca a fost sintetizata prima fiinta vie artificiala. Profesorii Arthur Kornberg si Mahram Goulian, colaboratori ai Universitatii din Stanford, au creat o copie identica a ADN -ului unuia dintre cei mai mici bacteriofagi cunoscuti, asa-numitul fag F - C - 174. Insa, in loc sa construiasca bucata cu bucata molecula ADN-ului, cei doi profesori au elaborat „fotocopia” ei. Sinteza a fost realizata folosindu-se o matrita de ADN de la virusuri naturale F - C - 174, iar pentru realizarea reactiei au fost folosite enzime izolate de la alte celule. Copia obtinuta era astfel semiartificiala, dar viabilitatea ei (infectiozitatea) a fost confirmata.

La sfarsitul anului 1969, s-a realizat izolarea unei gene (dispuneri liniare in lungimea cromozomilor). O echipa stiintifica, sub conducerea doctorului Johnatan Beckwith de la Universitatea din Harvard, a reusit sa izoleze si sa studieze la microscopul electronic una dintre cele 3000 de gene ale bacteriei intestinale Escherichia coli. Savantii au reusit sa izoleze gena care controleaza metabolismul lactozei. Alegerea a fost determinata de faptul ca Escherichia coli este una dintre cele mai mari bacterii: 1,4 microni (1 micron = 1/1000 de milimetru). Colectivul stiintific de la Harvard a reusit, de fapt, sa separe una dintre cele mai bine studiate unitati genetice, asa-numitul „operon lactozic”. El reprezinta un sector relativ lung din lantul ADN, compus din 6 gene, care controleaza mecanismul lactozei. Primele 3 gene dirijeaza descompunerea lactozei, celelalte 3 avand menirea de a „include” si „bloca” primele 3 gene. Cele 3 specii de enzime sunt sintetizate de gene numai in cazul cand lactoza este necesara pentru metabolismul bacterian. Experienta a urmarit transferarea operonului respectiv de pe cromozomul bacterian pe cromozomul bacteriofagului (cu dimensiuni mult mai mici) si, ulterior, separarea lui de acest din urma cromozom. Experimentatorii au avut sansa de a cunoaste bacteriofagi care, in procesul inocularii celulelor bacteriene, si-au unit materialul genetic cu cel din nucleul (cromozomul) bacteriei. Parasind celula, ei au luat cu sine si particule din ADN -ul bacterian. Pentru experiente, doctorul Beckwith si colegii sai au ales doua feluri de virusuri avand o structura genetica de care se „agata” usor parti de operon lactozic din cromozomul bacterian. Ulterior, cu ajutorul unor metode chimice, experimentatorii de la Harvard au reusit sa desparta spiralele duble de ADN din orice virus. Au fost obtinute fire „pozitive” si fire „negative”. Intrucat aceste virusuri apartineau unor specii diferite, nu s-a putut gasi un fragment al carui ADN sa se dubleze unul cu celalalt. Singurul fragment de ADN comun ambelor virusuri s-a dovedit a fi fragmentul de operon lactozic adus de cromozomul bacterian. Dupa ce lanturile „pozitive” si „negative” din sectorul operonului lactozic al fiecarui virus s-au rasucit intr-o spirala dubla, lanturile impare ale ADN-ului viral au ramas atarnand la ambele capete.

De acum era foarte simplu ca aceste capete sa fie „taiate” cu ajutorul unor enzime speciale care poseda capacitatea de a actiona asupra lanturilor izolate de ADN. Cercetarile efectuate asupra operonului lactozic, in conditii izolate, vor permite studierea interactiunii dintre gene, dand un nou impuls studierii mecanismului reproducerii genelor si participarii lor la metabolismul celular. Astfel s-a ajuns la obtinerea primei gene izolate, folosindu-se aparatul ereditar al unei bacterii. De realizarea grandioasei sarcini de a sintetiza integral o gena artificiala s-a ocupat H. G. Khorana, specialist in biologie moleculara. Pentru a avea o imagine clara a drumului strabatut de H. G. Khorana pana la obtinerea succesului, sa vedem cum se realizeaza transferul de informatie genetica. ADN este purtatorul intregii informatii ereditare aflate in celula. Imensa sa molecula, formata dintr-o spirala elicoidala dubla, este constituita din 4 baze: adenina (A), guanina (G), timina (T) si citozina (C), dispuse in asa fel incat in fata unei anumite baze a unui fir al spiralei sa stea o anumita baza a celuilalt fir.

Adenina se combina intotdeauna cu timina, iar guanina cu citozina. Fiecare asemenea baza, legata de o zaharida (dezoxiriboza la ADN si riboza la ARN) si de un radical fosforic formeaza un nucleotid. Iar de felul cum sunt dispusi nucleotizii depind structurile si proprietatile moleculei ADN din celula. Bazele in nucleotizi, (dar dispuse) pe un fir, respectiv pe celalalt al spiralei, ar putea avea urmatoarea succesiune: C + G, A + T, T + A, G + C, etc. ADN-ul este constituit din 5 histone, ce sunt implicate in dirijarea activitatii genelor. Daca in celula trebuie efectuata sinteza unei proteine, ADN comunica acest lucru asa-numitului ARN „informational”. Acest acid ribonucleic se indreapta spre ribozomi, fabricile celulare de sinteza proteica. Din acest moment, spre ei, incep sa se indrepte tot felul de aminoacizi, elemente de constructie necesare pentru crearea proteinei. Fiecare aminoacid este adus de catre o molecula ARN „transportoare”. Aminoacidul alanina, de exemplu, este „apucat” si adus de ARN-ul transportor de alanina. In 1965, Holley a reusit sa stabileasca structura exacta a ARN-ului transportor de drojdii. Se stie ca functiile acestui ARN sunt codificate de un anumit sector al ADN-ului celular. Acest sector care, de fapt, reprezinta o gena are o structura ce se deosebeste prea putin de cea a ARN-ului transportor de alanina. Sarcina lui H. G. Khorana a fost intr-o anumita masura usurata: cunoscandu-se structura ARN-ului transportor de alanina, se putea, prin analogie, sintetiza si respectiva gena din molecula de ADN.

Astfel a trecut H. G. Khorana la sintetizarea genei care raspunde de formarea si functionarea ARN-ului transportor de alanina in celulele unor drojdii obisnuite. Se stia deja ca aceasta gena este constituita din 77 de nucleotizi, dar chiar si „numai” aceste 77 de verigi fac ca procesul de instalare a tuturor verigilor sa fie extrem de complicat. Incepand sa introduca nucleotizii obisnuiti, pe cale de laborator, in complicatele reactii chimice, colaboratorii lui Holley au legat metodic si cu rabdare micile sectoare ale lantului monospiralic al ADN. Ei erau siliti sa se opreasca la fiecare operatie in parte pentru a verifica daca noua combinatie nu a dereglat justa dispunere a nucleotizilor. Necesitand o serie de reactii chimice suplimentare, sintetizarea acidului nucleic cu 77 de nucleotizi s-a dovedit a fi o munca de laborator extrem de dificila. Initial, cercetatorii au reusit sa sintetizeze 2 lanturi de ADN de cate 20 de unitati nucleotidice. Au recurs apoi la enzima lui Kornberg, cu ajutorul careia a fost sintetizat in 1967, pentru prima oara, un ADN biologic activ al virusului F - C - 174, asa-numita „ADN – polimeraza”.

Folosindu-se de aceasta enzima, la lanturile scurte de ADN obtinute sintetic, ei au inceput sa „lege” noi si noi elemente de constructie. Mai intai a fost sintetizat unul dintre cele doua fire ale spiralei elicoidale duble a genei. Intrucat se stia cu precizie cum corespund intre ele bazele celor 2 fire (dupa sistemul A – T, G – C), nu mai era o problema sa fie „confectionat”, bucatica cu bucatica, si celalalt fir. Evident, descrierea este considerabil simplificata. H. G. Khorana a prevenit ca gena sintetizata de el pe parcursul a 5 ani este inca relativ imperfecta: ea se caracterizeaza prin lipsa unor comenzi codificate, care sa dispuna inceperea sau incetarea procesului de sinteza proteica. Cu alte cuvinte, aceasta gena nu a putut fi folosita pentru obtinerea de molecule de ARN care transporta alanina.

Cercetatorii au fost confruntati cu alte zile de munca intensa si abia la sfarsitul anului 1976 H. G. Khorana a comunicat ca grupul sau a sintetizat cu succes intreaga structura genala a ARN-ului transportor de tirozina. El contine 199 de perechi de nucleotizi, inclusiv respectivele sectoare reglementatoare. S-a demonstrat, de asemenea, ca, introdusa intr-o particula virala, noua gena artificiala reface proprietatile distruse ca urmare a unor defecte intervenite in genom, permitand virusului sa atace si sa se inmulteasca in celulele bacteriilor Escherichia coli.

Iata cum, dupa mai bine de 10 ani de munca, a fost creata in mod artificial o gena care functioneaza fara cea mai mica deosebire fata de genele naturale. Dar aceasta metoda de obtinere a unei materii vii artificiale este foarte lenta si complicata. De aceea, inca la inceputul anilor ’70, s-a lansat ideea sintetizarii unor gene prin metoda sintezei biologice. Perfectionarea acestei metode este legata de captivanta istorie a descoperirii enzimei transcriptazei inverse si a sintezelor de gene realizate cu ajutorul ei.

In 1980, a venit stirea ca familia genelor artificiale, care numara deja vreo 10 membri, a crescut cu inca una: gena bradichininei. Bradichinina este hormonul care scade tensiunea arteriala, largind arterele si marind capacitatea circulatorie a vaselor sanguine. Dupa cum se vede, este un hormon foarte important, insa folosirea lui in practica medicala este limitata, caci procedeul de obtinere a bradichininei naturale este deosebit de costisitor si de complicat. Prin aparitia noii gene artificiale, lucrurile se vor schimba, probabil, in mod radical. Gena a fost sintetizata la Moscova, de catre specialistii Institutului de Genetica Generala si ai Institutului de Chimie Organica al Academiei de Stiinte. Introdusa in organismul colibacililor, gena functioneaza cu succes. Experimentele de hibridare celulara au aratat ca, dupa incrucisarea celulelor, convietuirea cromozomilor de diverse specii pare sa se desfasoare in bune conditii, iar nucleele celulare (umane sau ale vietuitoarelor hibridate astfel, la nivel celular) continua formarea normala de acizi nucleici ADN si ARN.

Harris a folosit in „hibridarile” sale un virus atenuat prin chimicale sau prin raze ultraviolete. Partea cea mai interesanta se refera, insa, la faptul ca ereditatea umana nu reuseste intotdeauna sa se descurce cu cromozomii mai „agresivi” ai celulelor de soareci, sobolani sau hamsteri si, dupa cateva generatii, din ea nu mai raman in linia celulara decat 5-6 cromozomi (s-au unit: celulele umane cu celule din tumori de soareci, sau celule tumorale umane cu celule luate de la soareci).

Trecerea cromozomilor la o ereditate mai slaba are loc treptat, din generatie in generatie. Acest fapt permite sa se afle, care anume functii celulare, de care anume cromozomi sunt determinate. Pentru a stabili, de exemplu, unde anume se afla asa-numitul „operon lactoza”, care controleaza transformarea lactozei in celula vie, este suficient sa se constate ca intr-una din generatiile celulare hibride lipsesc enzimele care controleaza descompunerea lactozei, pentru a se putea spune in care anume cromozom sunt localizate genele care ne intereseaza. O alta importanta concluzie trasa in urma cercetarilor facute asupra celulelor hibride se refera la faptul ca, spre deosebire de tesuturile diverselor organisme carora le este caracteristica prezenta unei incompatibilitati tisulare, intre celulele acelorasi organisme amintite, o asemenea stare nu exista. Se pare ca in insusi interiorul celulei nu exista un mecanism capabil sa identifice si sa respinga citoplasma sau nucleul apartinand unei alte celule, total diferite. Ceva mai mult, aceste celule contopite, reprezentand o noua unitate celulara, pot manifesta functii ideal unificate, fapt cu o profunda semnificatie biologica. In cadrul unui tesut, vor exista si relatiile energetice dintre formatiunile biostructurale ale celulelor, apoi dintre acestea si chakre, etc…

„Legatura” energetica dintre corpul celular si spirit (avand ca intermediar, bioplasma) se tinde a fi realizata si intretinuta din ambele sensuri.

Structurarea duhului (a stratului solar) se prezinta ca a fi cea mai pretentioasa si mai dezvoltata; „arhitectura” retelelor poate fi (pe langa cea prelunga, cu circuit inchis) si precum cea a chakrelor, prin inchiderea retelelor tridimensionale in ele insele (bioni/orgoni specifici neuronilor); mai este posibila (dupa cum s-a prezentat deja), pe langa prinderea sau dirijarea bioplasmei pe straturi, curenti, meridiane, sufluri energetice, prinderea spatiala la nivelul nucleului celular a unor grupari de retele prelungi, care pot proveni din cele ale substantei, antisubstantei materiei (electroni, pozitroni materiali opriti din miscarea de spin) si care vor suporta noi miscari spatiale (si modificari interne de configuratie), rezultate din interactiunile energetice celulare, combinate cu incercarea de manifestare proprie structurala, precum va aparea si tendinta de spiralare structurala; spiralarea tinde sa devina cea mai utilizata si eficienta „energetic” si structural, atat la nivelul retelelor de camp ale corpurilor ceresti, apoi relativ si complex multiplicat la nivelul ansamblului biostructural al vietuitoarelor, cat si la nivelele mici ale structurarilor celulare (corespondentele biostructurale intra-ADN valorifica posibilitatile spiralate „prelungi” - corespunzator manifestarilor energetice - dar si pe cele care se inchid in ele insele sub forma unui „8” spatial, indeplinind, astfel, cerintele tuturor celor 8 cadrane ale retelei fundamentale…) si la nivelul (componentelor) chakrelor; important este faptul ca nivelele diferite celulare structurale vor crea straturi si zone de camp energetice diferite, ce vor contura arhitecturi diverse biostructurale (deci si intercelulare…), dar, permanent, in consens energetic intre ele.

De remarcat, in interactionarea corp celular – camp biostructural, si contributia energetica a polimoleculelor de apa biologica si antagonica (apa vie si apa moarta sau apa bazica si apa acida), aflate in raport de 2/1000 (1/1000 + 1/1000) in aproape toate volumele de apa de pe glob, apa vie gasindu-se in raport mai mare in seva plantelor, zonele vulcanice…; secretul existentei acestor polimolecule depinde de modul de legare a unui atom de H, din cei doi ce se leaga de atomul de O din partea de sus a formulei, atat cu O din partea de sus a formulei, cat si cu cel din partea de jos a formulei, imediat urmator, stiind ca H nu poate realiza legatura dubla avand doar un electron, dar totusi realizeaza, in acest caz, legatura dubla (rotatia electronilor in sistemele cuantice - atomi, ioni, molecule,… - le determina acestora rol de magneti, deci se pot crea relatii energetice diverse…); prinderea in capatul descoperit al polimoleculei (ceea ce pana in acest moment constituie apa moarta) a unui atom de O, va determina constituirea mediului bazic al apei vii; nu reamintesc toate caracteristicile prezentate in prima lucrare, dar reamintesc vibratia ritmica (dependenta de temperatura), privita la microscop, a polimoleculei de apa vie, ce determina un fenomen de rezonanta la nivelul intregii materii vii constituente a organismelor (rezonanta intretinuta, in ultima instanta, tot de campul energetic fundamental, forta a 5-a).

Fenomenele de multiplicare energetica se mai pot realiza, nu numai direct, la nivel molecular, precum in cazul apei vii si al apei moarte, al ADN-ului si ARN-ului, al structurilor chimice asimetrice, in general, ci si la nivelul formelor geometrice ale corpurilor [ce au tot activitatea energetica moleculara la baza, dar focarele energetice, de aceasta data, nu se mai formeaza intre atomii componenti ai moleculelor, ci intre moleculele ce structureaza corpurile; si intr-un caz si in celalalt, focarele energetice se manifesta prin amplificarea in reteaua fundamentala a unor coduri energetice comune, cu afectari de acelasi tip ce se intalnesc si se acumuleaza in focare geometrice, ca apoi, cu putere sporita, sa se poata impune la distante mari si cu interactiuni mai evidente, luand in considerare, de asemenea, si efectul undelor intarzietoare din/pe fazele de vibratie imediat urmatoare (ale retelei fundamentale) asupra straturilor subtile ale corpului uman…].

Astfel de figuri geometrice sunt: piramida, conul, spirala, etc. La piramida, efectul este mai evident, mai ales la cea cu baza patrata; se vor remarca doua focare: unul interior, la 2/3 din inaltimea piramidei, de la varful acesteia, unul exterior, la 1/3 din inaltimea piramidei, sub baza acesteia; primul focar are efecte electropozitive, iar cel de-al doilea, efecte electronegative; la incercarea de unire a activitatilor electrice a celor doua focare printr-o legatura electrochimica, se poate crea curent electric; focarul electropozitiv deshidrateaza structurile organice, ascute lamele de barbierit (le reorienteaza moleculele structurale), etc., ceea ce nu inseamna ca in interiorul piramidei e periculos, aceasta datorita pierderii (relative a) efectului „tampon” din focar, si a manifestarii constante si puternice a codurilor energetice, ce pot sa stimuleze anumite procese; focarul electronegativ ajuta dezvoltarea rapida biologica [de pana la 10 ori mai mare decat in spatiul liber, afara, la lumina Soarelui, in cazul cand piramida este cu baza pe pamant, in acest caz realizandu-se si o protectie impotriva energiilor neuniforme ca propagare, sau, mai precis, impotriva afectarii caracteristicilor de unda (in general) sau impotriva fractionarii proceselor de transmitere energetica]; aceasta nu inseamna ca efectul electronegativ dispare daca piramida este suspendata in spatiu; bioplasma, ce contine particule electropozitive si electronegative este activata de focarele energetice; sa reamintim si cristalul de cuart (SiO2 in apa fosilizata), la care focarele „moleculare” sunt influentate de unghiul elicei de 52°; cristalul de cuart creste intr-o spirala care are unghiul de 52°, ca si unghiul lateral, de la baza la varf, al marii piramide din Gizeh (51°40/), cu inaltimea de 137 m, iar latura bazei de 234 m; dintre structurile moleculare cu efecte energetice, cristalul de cuart este mai practic, pentru ca se poate manevra, precum sunt usor de utilizat si piramidele, conul, spirala.

Ar trebui realizata o fina diferentiere intre evolutiile straturilor spiritului dupa moarte (sau cazurile de unificare a acestora, permanenta sau temporara, cu sau fara bioplasma acumulata pe timpul vietii), si evolutiile (separate ale) bioplasmelor, ale sectiunilor structurilor plasmatice ale corpurilor ceresti (ale globului terestru) desprinse din ansamblul acestora, ale structurilor plasmatice create in zone cu evolutii energetice puternice (zone vulcanice, de exemplu) si care vor evolua dupa unele rezultante energetice sau vor fi atrase de anumite zone cu anomalii magnetice (energetice) naturale sau create (in timpuri anterioare) in mod artificial (poate fi cazul „fulgerelor” globulare, ce pot avea o memorie energetica datorata structurarii spatiale de la nivelul particulelor elementare, deci, pot reactiona la fluctuatii energetice, inclusiv la interactiunile energetice ale creierului vietuitoarelor, dar fara a interveni constientizarea). Efectele energetice ale acestora sunt multiple, iar analiza numai a unora dintre ele, dupa datele ce le putem obtine noi prin interceptarea directa a simturilor sau prin interceptarea cu mijloace tehnologice, nu poate fi concludenta sau hotaratoare.

Sa continuam cu alte aspecte ale comportarii celulare. La incrucisarea unor celule canceroase de soareci cu celule de hamster si incercarea de a le introduce in corpul soarecelui, acestea nu au fost acceptate, fiind considerate indezirabile. Urmarea a fost ca organismul soarecelui a trecut la elaborarea de anticorpi. Desi incrucisarile soarece-hamster poarta toate caracteristicile celulei de soarece, impotriva lor sunt elaborati anticorpi. Cand experimentatorii au introdus in organismul unor soareci anume pregatiti celule cancerigene, lucrul ce, de regula, provoaca imbolnavirea de cancer, acestea au fost respinse de organismul soarecelui datorita imunitatii create impotriva lor.

Celulele corpului se pot respecializa (precum celulele maduvei spinarii, de exemplu) si aceasta datorita mecanismului reactiunii/comuniunii energetice dintre/intre grupurile de celule specializate si avand actiune energetica unificata, cu valori noi comportamentale, suplimentate de actiunea chakrelor, meridianelor, curentilor energetici [actiune, deci, in permanenta interdependenta cu actiunea grupurilor de celule specializate amintite si apoi, cu celula (celulele) ce urmeaza sa se dezvolte si sa se adapteze grupului (sistemului), dar dupa realizarea diviziunii (diviziunilor) celulare, care va mosteni aceeasi zestre genetica (referindu-ne la numarul si tipurile de cromozomi; omul are 46 de cromozomi: 44 autozomi si 2 cromozomi sexuali, x si y; dupa dimensiunile lor si dupa centromer, punctul in care se ating cei doi cromozomi ai perechii, autozomii au fost numerotati de la 1 la 22 si clasificati in 7 grupe, de la A la G, astfel: A – de la 1 la 3, B – 4 si 5, C – de la 6 la 12, D – de la 13 la 15, E – de la 16 la 18, F – 19 si 20, G – 21 si 22; cele 120 de trasaturi sau de maladii ereditare legate de sex si transmise recesiv sunt sub controlul genelor purtate de cromozomul x; ele apar numai la barbati, dar sunt transmise de femei; cromozomul y nu poarta nici o gena care este cert „autozomica” sau cert „sexuala”; in privinta genelor purtate de autozomi, se cunosc 1800 de caractere dominante – caractere normale sau maladii – si 2700 de caractere recesive, deci, 4500 de caractere; in stadiul de metafaza al diviziunii celulare, cei doi cromozomi ai perechii se separa, ramanand legati unul de altul doar prin centromerul lor)].

Aceeasi zestre genetica care se dezvolta la celula amintita va reactiona in functie de valorile energetice specifice intalnite, care sunt diferite de la un organ la altul, de la o functie la alta, astfel incat anumite gene vor fi activate, altele neinteractionate.

La fel, dupa cum am mai amintit, cresterea prin diviziune celulara este determinata tot de interactiuni energetice, cu anumite valori specifice, ale unei mase critice de celule (sau molecule, molecule complexe, in cazul unor cristale, roci, structuri materiale moarte), interactiuni energetice ce vor avea rol (dupa caz) in sectionarea structurala (prin cumul), dar si in pregatirea facilitatilor energetice necesare remodelarii structurale si extinderii spatiale.

O prima cauza a diferentierilor energetice poate fi activitatea chakrelor structurale, dar, dupa interconditionarea, in timp, a acestora cu masa celulara, ne punem intrebarea: „Cine a fost mai intai?”.

La „inceputurile” vietii au fost moleculele organice. Combinatiile organice ale C au asigurat atat sursa energetica necesara - glucidele, lipidele - cat si elementele structurale ale sistemelor vii - aminoacizii - care, in numar de circa 20, constituie protidele (fundamentul structural si functional al materiei vii). Dupa aceea a aparut elementul capabil sa adune acesti aminoacizi in structuri apte de miscare in sens biologic, adica purtatoare de viata, ADN-ul (in acelasi timp, cu actiune determinanta pentru formarea retelelor biostructurale).

Biochimistul american Allen J. Bard de la Universitatea din Texas, plecand de la aceiasi constituenti simpli ai atmosferei primitive a Terrei, demonstreaza ca aminoacizii, compusi fundamentali ai substantei vii, pot fi sintetizati in prezenta unor catalizatori minerali (de exemplu, titan, platina, oxizi de titan, argile bogate in nichel si in zinc), gratie aportului energetic al luminii solare si al radiatiilor g provenite prin dezintegrarea radioactiva din roci.

In 1953 (anterior lui Bard), Stanley Miller reconstituie procesele primare ale atmosferei Terrei si, cu ajutorul descarcarilor electrice, obtine 17 din cei 20 aminoacizi esentiali vietii. S-au mai obtinut si diferite baze azotate, „caramizi” ale acizilor nucleici, acizi organici si glucide.

Prof. James Lawless (SUA) a constatat ca argilele bogate in nichel actioneaza ca niste magneti, atragand cei 20 de aminoacizi ai vietii (deja creati). Cand prof. Lawless a raspandit acesti aminoacizi pe argile, ei s-au combinat si au dat proteine.

Pe langa componentele virusurilor, prezentate deja, mai amintim, in cazul virusurilor ARN – oncogene, si unele enzime, ce vor efectua transferul informatiei de la ARN la ADN.

Dar iata filmul intreg al actiunii virusului oncogen:

- virusul tumoral patrunde in celula; ARN-ul viral este pus in libertate;

- se formeaza acidul nucleic hibrid, ARN – ADN;

- fragmentul ADN dublu spiralat viral ce s-a format este asemanator cu cel celular;

- celula a capatat potentialul genetic cancerigen;

- informatia genetica a virusului tumoral se integreaza in zestrea genetica a celulei.

Embrionul uman se dezvolta prin unirea unui ovul de la mama, care aduce un numar de 23 de cromozomi, cu spermatozoidul de la barbat, care aduce si el tot 23 de cromozomi, pentru a forma impreuna un numar total de 46 de cromozomi, atat cat are specia umana. Orice specie are un numar fix de cromozomi. Aceasta posibilitate exista, ea s-a dovedit prin fenomenul de partenogeneza: de exemplu, ouale unei specii de curca si ouale de broasca nefecundate pot da nastere la pui, daca sunt supuse unui flux electromagnetic.

Felul diferit al succesiunii bazelor purimice si pirimidinice, care formeaza codul genetic si datorita caruia ribozomii sintetizeaza una sau alta dintre proteine, este specific fiecarei specii.

Cu ajutorul ADN-ului este facilitata si diviziunea celulara, ce sta la baza cresterii si dezvoltarii organismului, datorita procesului de replicare a ADN-ului, cu posibilitatea de refacere spontana a lui (acest proces se include in interdependentele prezentate anterior).

La mijlocul anilor ¢50, Brigs si King au inlaturat nucleul ovulului de broasca, nefecundat, si au transplantat in aceasta celula denucleizata un nucleu dintr-o celula de embrion de broasca in curs de dezvoltare, obtinandu-se o broasca perfect normala.

La acelasi rezultat s-a ajuns si atunci cand intr-un ovul denucleizat de broasca a fost transplantat un nucleu de celula intestinala. Astfel, s-a constatat ca nucleul transplantat „uita” de specializarea sa si apeleaza la o informatie genetica, care-i permite sa reproduca intregul organism.

Enzimele specializate care actioneaza in cadrul nucleului vor executa (de la inceput) ceea ce au ele de executat, fara un alt bruiaj energetic local. Totul se va comporta dupa principiul reactiunii/comuniunii energetice si evolutiei dupa rezultante, prezentat in lucrare in/prin „Modelul energetic universal” sau „Modelul fortei a 5-a”.

Citoplasma ovulului „clonat”, desi a pus la dispozitia nucleului transplantat informatia necesara formarii unui intreg organism, ea insasi nu transmite noului organism decat extrem de putine particularitati. Astfel se pot obtine organisme cu un sex anterior stabilit. Prima faza a ciclului celular este mitoza (diviziunea). Faza urmatoare este caracterizata printr-o sinteza intensificata a ADN-ului pentru, de asemenea, faza ce urmeaza. Fazele ciclului celular nu urmeaza imediat, una dupa alta, ci sunt despartite printr-un interval de timp. O celula somatica si un ovul, aflate in aceeasi faza mitotica, reusesc fuzionarea, atat in privinta membranelor, cat si in cea a nucleelor si zigotul „fecundat” poate incepe diviziunea.

S-au experimentat si celule somatice din culturi celulare. Primele mitoze ale zigotului fecundat (celula fecundata a fost implantata in uterul unei femele mamifer, iepure, de exemplu) au realizat repartizarea, in mod egal, a caracterelor ADN-ului matern la celulele fiice. In alte experimente, materialul genetic al ovulului a fost distrus cu raze ultraviolete, obtinandu-se embrioni doar cu genele iepurelui-tata, de la care au fost luate doar nuclee pentru fecundare. Un fel de clonare, sau, mai degraba, dezvoltarea unui organism intreg din cateva celule somatice, s-a obtinut si la plante, prin asa-numitele culturi tisulare. S-au obtinut plante intregi doar din protoplaste (celule de plante la care a fost indepartata membrana de celuloza).

In 1990, medici de la celebrul spital al marinei americane „Bethesda” – Mariland, se luptau sa faca bine un copil ce suferea de un grav deficit imunitar ereditar. Pe acest fond, s-a luat decizia de a-i fi inoculata o gena sanatoasa in globulele albe. A fost prima experienta umana de terapie genetica. De aici, pana a vedea realizata o „gena-medicament” care sa „contamineze” celulele sexuale, nu a mai fost decat un pas, autoritatile medicale luand imediat atitudine pentru a preveni „primejdia”. Unii specialisti spera ca, modificand celulele sexuale, vor putea ingriji mult mai bine bolile genetice (la copii, mai ales) si alte maladii considerate incurabile. Stiintific vorbind, este vorba de faptul ca gena sa fie integrata intr-un ou fecundat, in primul stadiu de dezvoltare, ceea ce ii va crea atuul de a fi prezenta in toate celulele „puiului de om”, intre care si cele care fabrica spermatozoizi sau ovule; ca atare, descendentii vor beneficia si ei de „gena-medicament”.

Sistemul imunitar al omului nu cantareste decat 1 kg si poseda aproape un trilion de limfocite, care, in numai cateva minute, pot produce peste 100 de milioane de trilioane de anticorpi, de o imensa diversitate. Anticorpii aflati in sangele omului constituie proteine de aparare ce reactioneaza prompt, cand in organism patrund elemente straine periculoase. Anticorpii au o uimitoare capacitate selectiva. Din cele 5 tipuri principale de anticorpi, 3 intra in componenta imunoglobulinei G (principalul mijloc de aparare impotriva microorganismelor si a altor proteine straine). Imunoglobulina A este raspandita, in principal, in mucoasa nazala, canalul digestiv, precum si in unele organe, asigurand aici un sistem de aparare locala. Imunoglobulina M poate fi asemanata cu o formatiune de aparare foarte avansata, care se arunca imediat asupra oricarui element ce vrea sa intre in organism.

Macrofagii pot sa prinda virusuri, bacterii si alte structuri/particule straine organismului. Ei ajuta la vindecarea ranilor si, in lipsa lor, este imposibila formarea anticorpilor. Macrofagii joaca un rol foarte important in sinteza substantei proteice antivirale – interferonul; de ei depinde, intr-o oarecare masura, daca organismul va suporta transplantul unui tesut sau organ strain si daca va reusi sa distruga tumorile canceroase aflate in proces de dezvoltare initiala. Ei traiesc intre 20 si 50 de zile. O mare cantitate de macrofagi se afla in alveolele pulmonare, unde inglobeaza firele de praf intrate in plamani odata cu aerul. Dar vor apara si agentii patogeni de anticorpii si antibioticele din sange sau din limfa. Particulele de praf de carbune, cristalele de Si, firele de azbest absorbite de macrofag raman in el pana la sfarsitul vietii acestuia. Unii microbi si unele virusuri pot supravietui indelung, ramanand in macrofag ca un fel de ostatici.

Timusul este principalul producator de limfocite in organismul uman, ajungand la apogeul dezvoltarii sale la inceputul adolescentei, reducandu-si treptat productivitatea, la batranete atrofiindu-se complet. In cadrul unei culturi de protiste, are loc procesul de conjugare, prin care doua protiste se apropie, se unesc, fac un schimb de parti de nuclee si de citoplasma. Dupa ce se separa, in organismul lor se creeaza, din nou, un aparat nuclear complet, care invinge procesul de imbatranire.

Referitor la procesul memoriei, se admite ca excitatiile mediului extern, transformate in impulsuri bioelectrice, provoaca anumite mutatii in organizarea atomilor ARN. Urmatoarele impulsuri bioelectrice par a trece pe aceste „urme”, amintind de ceea ce s-a intamplat. S-a demonstrat legatura existenta intre cantitatea de ARN din celulele creierului si procesul de memorare. In procesul de formare a unor reflexe conditionate, la animale, in neuronii din scoarta creierului mare, participanti la acest proces, se observa o activare a sintezei acizilor nucleici si albuminelor. Odata cu incetarea excitarii, intensitatea sintezei revine la nivelul normal. In cazul unei actionari mai indelungate, unele substante care intarzie sinteza acizilor nucleici impiedica formarea de noi reflexe conditionate. Alte substante, care intarzie sinteza albuminelor si a enzimelor ribonucleaze, pot, in anumite conditii, deteriora reflexele conditionate anterior formate. In plus, orice reflex conditionat poate fi, imediat dupa formare, distrus, „sters”, daca asupra organismului se actioneaza cu excitatii de factura neobisnuita – socuri electrice, frig, lipsa oxigenului, campuri de inalta frecventa.

La aceste consideratii clasice, trebuie adusa completarea de rigoare, prin care se evidentiaza rolurile de mediatori pentru factorii prezentati anterior, roluri ale formatiunilor biostructurale [memorarea de lunga durata fiind un proces specific structurarilor corespunzatoare de la nivelul spiritului (straturilor: astral inferior, cauzal si solar, acesta din urma cu posibilele suprastratificari ulterioare - spiritual, atmic, eventual budhic; posibilitatile de structurare a straturilor spiritului, prin manifestarea „instrumentului” de lucru, „stratul” mental, plus posibilitatile de accesare pe care le are bioplasma, au fost prezentate in lucrare)].

Un mod eficient de mentinere in timp il realizeaza sporii. Sporul se formeaza prin delimitarea materialului nucleic al celulei bacteriene de protoplasma si prin invelirea acestuia intr-o membrana compacta care refracta puternic lumina. Membrana constituie un obstacol sigur in calea actiunii factorilor externi, ocrotind sporul de temperaturile ridicate sau scazute, de efecte chimice. S-au intalnit spori de bacterii in zonele inghetului vesnic, in cristale de sare si in alte minerale, unde petrecusera peste 180 milioane de ani.

Si in acest capitol ati putut urmari modul de aplicare a interactiunilor specifice prin reteaua campului fundamental (fortei a 5-a), fara de care structurarile: magnetice, biocelulare, biostructurale nu ar fi existat. Astfel, fara gravitatie (ce se realizeaza prin actiunile de sporire a vibratiei retelei fundamentale, fata de manifestarile generale de diminuare a vibratiei retelei fundamentale specifice materiei) structurarile amintite ar fi ales alte variante comportamentale; fotonii, sub influenta antiluminii, pot deveni antifotoni (dar cu v > „c”), adica fotoni ce realizeaza o miscare inversata specifica actiunii de contractie dirijata de catre antimaterie; paradoxul „Einstein – Podolski – Rosen”: „actiunea exercitata asupra unei particule se transmite instantaneu si asupra altei particule cu care se afla in relatie, indiferent de distanta ce le separa si de viteza cu care se departeaza (chiar la v = „c”, pentru fiecare) una de cealalta”, isi gaseste astfel, prin explicarea mecanismului fortei a 5-a, o reala valabilitate.

Se cunoaste efectul de magnetizare a apei si, apoi, se cunosc efectele apei magnetizate. De asemenea, apa din celulele umane se poate magnetiza. Conform unei ipoteze, campul magnetic nu poseda suficienta forta pentru a influenta legaturile 11H si a schimba orientarea moleculelor apei, ci schimba doar spinul nuclear al 11H. Conform cu teoria de fata, schimbarea spinului nuclear al 11H este valabila, in primul rand, pentru apa „electrizata” (energizata)… si, doar conjunctural, pentru apa magnetizata, aceasta schimbandu-si, cu siguranta, compatibilitatea (energetica) structurala interna/externa; in plus, la apa magnetizata, deuteriul 21H isi va pierde neutronul nuclear, ce se va transforma, in timp, in inca un atom de 11H (prin dezintegrarea b a neutronului, quarkul d-1/3 „de dreapta” al acestuia, „intorcandu-se” la 180°, se va transforma in quarkul u+2/3 + e-1 +`ne ); se vor forma, apoi, si alte conjuncturi energetice… asupra carora vom reveni in capitolul „Efectul Dinca - un miracol”.

Voi reveni si cu valoroase (noi) date stiintifice referitoare la comuniunea energetica de camp a organismului uman [prin crearea de coerente, rezonante, „rezonante holografice” (comuniunea prin aura), compatibilitati energetice, la care un rol de mediere il vor avea si (bio)fotonii emisiilor spontane, stimulate, ai absorbtiilor din/in „capcanele” nucleare, celulare, ADN, …, precum si in sprijinirea circuitelor si depozitelor bioplasmatice, etc…], de asemenea, in capitolul „Efectul Dinca - un miracol”, …dar nu trebuie inteles ca si dupa ce spiritul paraseste corpul (si in lipsa stratului eteric bioplasmatic, desprins), la nivelul spiritului vor exista, intocmai (si in mod obligatoriu), aceleasi relatii energetice si structurale (biofotonice)…

In incheierea capitolului, voi aduce inca un argument pentru sustinerea celor prezentate pana acum si anume efectul „piciorului fantoma” din chirurgie: „Daca se trece cu o raza de lumina printr-o prisma, ea se descompune in cele sapte culori ale spectrului luminos solar; daca, insa, se interpune intre prisma si sursa de lumina piciorul fantoma, adica partea care, de fapt, nu mai exista pentru ca a fost amputata, nu se obtine descompunerea luminii, deci, ceva s-a interpus intre prisma si sursa de lumina, electronografia aratandu-ne prezenta aurei (la cazul general, aura exprima efectele electromagnetice, electrice, magnetice ale structurarilor celulare si ale straturilor spiritului) la acest nivel. Acelasi efect se observa si la ruperea unei bucati dintr-o frunza, sau la lipsa cozii sau a unui membru, la animale”.

*

O particula elementara (formatiune biostructurala) deja conturata va interactiona in cadrul unei relatii energetice stabile cu o alta particula elementara (formatiune biostructurala) de spin opus. Aceasta, cand nu avem cazurile de complementaritate eficienta energetica pe care o pot realiza (numai in variantele retelelor primordiale de substanta/antisubstanta) raporturile opuse de afectari „+ / - ” (1/2 cu 2/1 si 2/1 cu 1/2), mai precis cazurile fotonului „ u+2/3; e–1 ”, quarkului d–1/3 (u+2/3; e–1), etc., dar cu mentiunea ca in existenta compatibilitatii cu o unda portanta (compatibilitate data de variantele de alternanta ale cadranelor fundamentale accesate in cadrul miscarilor de spin) se va manifesta fotonul, sau, in cazul formarii unei relatii energetice stabile, se va manifesta quarkul d–1/3, etc…

*

Luminile puternice vizualizate de spirite sunt create de straturi biostructurale cu faza de vibratie operativa in „astral”, ce pot avea (sau nu) preluari materiale, eterice sau chakre, insa toate acestea slab evidentiate…

*

Hormonii sunt produsi de organism (corpul celular) sub directa coordonare realizata de campul biostructural, in functie de configuratia, arhitectura acestuia, dezvoltarea sa, puterea si specializarea semnalelor energetice emise si transmise zonelor, circuitelor coerente, rezonante, etc… Hormonii influenteaza procese celulare, functii organice, trairi energetice ale complexului „celular-biostructural”, determinand caractere diferite, masculine si feminine. Existand interactiunea permanenta „celular-biostructural”, interceptarile actiunii chimice a hormonilor (prin diversele cai de interceptare) sau ale actiunilor pur energetice ale formatiunilor biostructurale vor forma arce reflexe, reflexe conditionate (instincte), la care recunoasterea unui element (unor elemente) din „schema” va declansa efectele finale instinctuale.

*

Concentratia deuteriului (21H, avand un neutron si un proton in nucleu) in apa este, in acest moment, de aproximativ 14%. Deuteriul inhiba diviziunea celulara (actiunea de control a diviziunii celulare normale, diviziune ce se realizeaza prin mecanismul radiatiei mitogenetice; acest proces, aflat sub influenta energeticii ribozomilor, este practic inhibat prin cresterea procentuala a deuteriului din organism) de aproximativ 10,62 ori fata de apa normala. Marirea procentului de deuteriu in apa induce cresterea morbiditatii.

*

Blocajul energetic simtit de clarvazatori cuprinde si „retururile” energetice ce se manifesta (pe langa manifestarea limitelor energetice ale biostructurii, raportata la decodificarea evolutiilor astrale ce vor urma). Astfel, destinul final mai adauga o componenta, cea a „retururilor” energetice ale emisiilor inaintasilor (ce au tiparul biostructural si codurile energetice ale emisiilor, asemanatoare) si a „retururilor” energetice proprii, ce vor „urmari” entitatea la care ne referim.

*

Neinterceptarea spiritelor este cauzata de diferentele de emisie si manifestare ale energiilor formatiunilor lor, fata de comportarea de emisie alternativa spatiala specifica structurarilor materiale, …aceasta cumulandu-se cu specializarea unor formatiuni si trasee de comunicare energetica (ale comuniunii ce s-a realizat intre formatiunile spiritului si cele celulare) numai pentru anumite „proprietati” corespunzatoare fazei manifestarii materiale. Intre formatiunile rotative aflate in directa interconditionare (corp celular – spirit) se vor manifesta rotatii contrare. Implicarea formatiunilor spiritului in mecanismul receptor poate fi mai mare (in fazele de vibratie operative din „astral”) sau mai mica (in faza materiei), dar obligatorie, din punct de vedere al sustinerii functionalitatii sistemului celular-biostructural. Receptionarea nu poate fi facuta de un organism mort, fara spirit, dar cai de amplificare a activitatii spiritului, ce intercepteaza toate fazele de manifestare a vibratiei fundamentale, se pot afla (se va inmagazina pe faza specifica materiei…, dar inmagazinarea energetica facuta unei formatiuni biostructurale va putea fi preluata in/catre toate fazele vibratiei fundamentale), ca apoi, comuniunea formatiunilor celulare cu cele ale spiritului - de aceasta data, extinsa la noi cote - sa intercepteze si aspecte ce pana la momentul respectiv nu erau „constientizate”. Aceasta extindere a capacitatilor de receptionare poate urmari, deci, extinderea sau comutarea fazei receptorului, dar si crearea de compatibilitati energetice suplimentare intre diverse formatiuni receptoare, pentru schimbul direct de informatii prin reteaua fundamentala [spiritele se pot specializa si in interceptarea energiilor tahionice sau a manifestarilor lor intarzietoare (care se pot suprapune peste manifestari energetice ale altor faze de vibratie, pe timpul desfasurarii aceleiasi vibratii fundamentale universale; valorile manifestarilor intarzietoare, eventual prinse pe urmatoarea vibratie fundamentala, vor constitui (vor contribui la) fondul energetic „de plecare” al urmatoarei vibratii fundamentale…), cu v > „c”, ale primului mecanism de autoreglare, ce se pot constitui si ca unde portante (repetative) pentru fotoni ], in conditiile interactionarilor pe aceleasi faze si frecvente [caile chimice si electrice realizeaza schimbarea combinatiilor de coduri energetice primare, necesare asigurarii unor noi frecvente - pentru nivelul energetic utilizat de receptori, in faza materiala; astfel, iata importanta schimbului de substante chimice in organism, mai ales in creier, capabile sa intretina relatia electrica-electromagnetica de la nivelul celulelor (de asemenea, este recunoscut mecanismul piezoelectric de transformare a oscilatiilor electromagnetice in vibratii mecanice si invers, la nivelul sistemelor biologice - ADN, ARN, ATP, fosfolipidele membranelor celulare; devin oscilatori piezoelectrici: cristalele ultrasubtiri de magnetita prezente in creierul uman si in fluidele extracelulare sau cristalele lichide membranare si vor reactiona la diferite comenzi electromagnetice (ale luminii); informatia undelor este transformata prin proprietatea de piezoelectricitate a cristalelor membranare in electroni si (bio)fotoni; stimulii exteriori/interiori ai (bio)campurilor determina mai intai la nivelul creierului eliberarea ionilor, ioni ce induc curenti in dendritele spiralate din jur, ca apoi, campul magnetic de microamperaj care rezulta (fiind o componenta a manifestarii generale energetice…) sa stimuleze diferitele tipuri de cristale, prin producerea unui puls/flux luminos circular, polarizat, coerent, bioluminiscent care (putand parcurge intreg organismul) ajuta la schimbarea orientarii moleculelor, atomilor, la restructurarea formelor celulelor, organelor…), dar fara a neglija acea „supa primara” subcuantica, cuantica, etc., care este bioplasma, si circuitele biofotonilor; biofotonii, prin suprasolicitari la energizari (sau fotonii deja existenti in alte faze vibratorii universale), pot realiza relatii suplimentare fazei materiale, precum si componentele bioplasmei, putand avea un rol de mediere mai vast (deci, si intre componentele spiritului )]. Spiritul liber, prin dezvoltare si adaptare ulterioara, isi poate modela o banda principala a proceselor energetice in care activeaza si, de asemenea, puterea de discernere.

*

Pentru iesirea din destin, un rol deosebit il are activarea arcelor reflexe (cailor batatorite, exersate), indiferent in/din ce punct de pe traseu, activare ce poate fi continuata pana la un alt punct (sau fractionata, astfel incat de acolo sa se reia aceeasi operatiune s.a.m.d.)… Pentru iesirea din destin, insa, nu orice incadrari pe arcele reflexe pot rezolva problema, ci numai acelea ce depasesc, ca valoare energetica, valoarea energetica incidenta a destinului astral.

*

Lucrarea prezinta mecanismul evolutionist, din care se poate iesi, si apoi, respectand legile energetice ale mecanismului universal, chiar se poate crea (cu aceleasi „piese” existente deja la cel mai mic nivel structural si avand aceleasi proprietati/„cai” de actiune), modeland un alt inceput pentru eventuale viitoare structurari, la care se mai poate (partial sau total), sau nu, interveni suplimentar.

*

Sederea in organism a componentelor carnii de aproximativ 10 ori mai mult decat in cazul celorlalte produse si continuarea procesului de intrare a toxinelor in sange (prin absorbtia intestinala, cu durata marita in cazul constipatiei), face ineficient consumul de carne in cantitati mari. In momentul uciderii unui animal, atat stratul biostructural, cat si corpul celular (prin emiterea de adrenalina), vor prelua o valoare noua vibratorie, deficitara pentru un alt corp ce o va asimila.

*

Formatiunile spiralate intra-ADN vor manifesta aceeasi interactionare cu reteaua fundamentala si dupa parasirea corpului de catre spirit si la adoptarea oricarei pozitii spatiale, datorita pastrarii configuratiei spatiale a spiralei (a unghiurilor spatiale de inaintare). Va mai conta, bineinteles, si pastrarea raportului dintre fazele formatiunilor spiralate si faza vibratiei fundamentale (prin modificarea diferentei de faza, se va modifica si emisia energetica).

*

Antimateria este constituita din structurari deja defazate antimaterial, grupate in perioadele primordiale universale. Procesele evolueaza antimaterial, deci, involueaza material. Spiritele pot crea involutii zonale materiale (exercitate prin evolutii antimateriale), datorita raportului covarsitor dintre masele spiritului si cea materiala, aceasta prin interventii suplimentare cursului normal evolutiv material, interventii dirijate si controlate calitativ (din punct de vedere al emisiilor energetice). Procesul consta in comutarea (zonala a) fazei vibratiei fundamentale fata de faza vibratiei materiale, pentru schimbarea identitatii evolutiei materiale in cea antimateriala. Involutia proceselor antimateriale (din gaurile negre) se face numai la schimbarea naturala a raportului fazelor de vibratie (la intervale mari de timp, in perioade cosmice).

*

Emisiile Alfa-pozitiv ale spiritului (incarnat sau neincarnat) contribuie prin proprietatile de continuitate si constanta la procesul de constructie structurala, dar si la imprimarea unei faze de vibratie specifice, precum si emisiile Beta vor imprima o faza de vibratie specifica, in acest din urma caz, nerealizandu-se conditiile optime de constructie structurala, ci conditii partial favorizante constructiei. Astfel, o entitate, ce va trece spre o viata spirituala la o varsta mult mai tarzie, are totusi sanse de recuperare a procesului (si de modificare a fazei de vibratie specifice). Se pot atrage procese negative, chiar si atunci cand se lucreaza in domeniul Alfa-pozitiv asupra unei entitati ce trebuie tratata, energizata, salvata de la moarte, inviata, daca entitatea respectiva nu a eliminat definitiv „pacatul”, deci, inmagazinarile structurale nefaste si faza de vibratie, de asemenea, nefasta (prin care se va manifesta negativ, in mod suplimentar…). Interventia suplimentara, in echilibrul ce ar fi trebuit sa fie realizat, nu trebuie sa fie negativa, daca se urmareste un rezultat pozitiv, nemaidiscutand de variantele savarsirii deja (datorita implicarii) a interventiilor energetice din/in alte domenii (ale altor domenii) energetice mai putin benefice. „Memorarea” entitatii ce a fost interactionata suplimentar fata de destinul total al acesteia (datorita implicarii „obligatorii”, spirituale, intelectuale, etc.) va atrage (pentru entitatea transformatoare, in acest caz) procesele devenite suplimentare ale entitatii transformate (transformate, partial sau total), datorita procesului de retranslatie al retelei fundamentale (prin care se multiplica forma, „tiparul” unei entitati, la fiecare trecere de intersectiile de retea fundamentala, gasindu-se cel putin o configuratie energetica – la scara – capabila sa reactioneze la intalnirea asemanarii tiparului; „memorarea” amintita va contine, deci, si formele/tiparul/codurile entitatii transformate). Procesele devenite suplimentare ale entitatii transformate, vor fi si ale entitatii transformatoare… In functie de corespondenta configuratiilor: energetica a entitatii transformate, emisa anterior transformarii, si cea memorata (a entitatii transformatoare), se vor mai atrage si procesele venite cu intarziere din reflexii, refractii, interferari/interferente, defazari, redefazari – spatiale. La fel si pentru entitatile la care destinul total nu a fost lasat sa decurga normal, fiind intrerupt (considerand, in acest caz, ca reper, viata corpului celular). In plus, vor fi emisiile imprimarilor energetice in structura spiritului ce a parasit anticipat corpul, datorate tocmai intreruperii destinului.

*

Inmagazinarile si procesele energetice coordonate de chakra Coroanei, proprii sau ale formatiunilor „neuronale”, „interneuronale”… [formatiuni intre care complexul pituitaro-pineal (coordonat de chakra a doua - „al treilea ochi”) este „organul” cerebral cel mai sensibil la stimularea (bio)electromagnetica], pot sau nu pot actiona/influenta (si) direct (in faza materiei sau in/prin „astral”) dezvoltarea si exercitarea functionalitatii celorlalte chakre, respectiv functiilor „organelor” [conform cu constructia mecanismelor energetice, pe baza participarii/neparticiparii unora sau a altora din componentele biostructurale (biostructura = spirit) si formarii posibilitatilor de lucru prin corespondenti energetico-informationali (crearea de coerente, rezonante, etc…), cu actiunea de mijlocire (mediere) a bioplasmei si a biofotonilor (in faza materiei sau in/prin „astral”)…]. Constientizarea, apoi trairea spirituala (naturala, fireasca) a unor reprezentari, procese, de asemenea, realizarea inhibarii (partiala sau totala) mecanismelor firesti, prin gasirea unor relatii „mecanice” de discernamant, de solutionare (precum programul de lucru al calculatorului) sunt modalitati(le) generale „de lucru” ale entitatii umane. Activitatile intelectuale intense realizeaza intrarea in programul Beta bioenergetic (mai putin revelatiile, meditatiile), incat fara „precautii”, biostructura poate atrage fenomene, procese distorsionate (chiar si de propriile emisii).

*

Formatiunile rotative biostructurale pot comunica diferit - pe faze diferite de vibratie - constituind, in cadrul acestor faze, procese specifice de polarizare a unor/altor particule, formand (posibil) retele prelungi (cu circuit inchis de vibratie de dimensiuni mari sau spiralate in lungime si neinchise) si 8-uri spirale rotative in fiecare strat [deci, cu manifestare a acestora in toate fazele fundamentale, avand, insa, faza diferita operativa/(de baza) intraretea]. Posibil si ca petalele chakrelor sa realizeze faze diferite operative/(de baza) in cadrul acestora, corespunzatoare comunicarii cu straturile defazate.

*

Chakrele si 8-urile spatiale spirale (sau deformarea spatiala specifica de interdependenta a spiralelor prelungi intra-ADN) pot avea asimetrii constructive (aflate in interdependenta…), in ceea ce priveste configuratia spatiala totala (pentru primele cazuri, conform cu incadrarea intr-o sfera imaginara), iar cu cat extinderile structurale sunt mai mari, cu atat mai mult se poate mari durata manifestarii, prin repetitii, numai a anumitor cadrane fundamentale.

*

Structura retelelor de camp este diferita in exteriorul corpului (ceva in genul campurilor planetare, stelare …si nu tocmai, datorita cauzelor diferite ale formarii), de cea din interiorul corpului celular care se va dezvolta in spatiile interstructurale (depinzand de viata energetica a persoanei, precum, de altfel, si stratul exterior). Dupa parasirea (definitiva a) corpului, cele doua straturi pot reactiona conform unor afinitati energetice ale „trecutului”, imitand proprietati vechi energetice ale ansamblului celular-biostructural si, deci, ar putea fi vizualizate mai usor straturile interioare si foarte greu cele exterioare, la fel ca si pe timpul intrepatrunderii lor [campurile planetare, stelare, spiritele, in general, nu pot fi observate si datorita manifestarilor (echilibrarilor) energetice fluctuante/rapide, fata de continuitatea miscarilor de spin ale componentelor materiei). Interactiunea retelelor exterioare de camp biostructural este o interactiune ce poate fi dirijata (marita, micsorata, modificandu-se totodata si caracterul calitativ].

*

Sistemele de perceptie si (de) decodificare ale corpului celular si ale biostructurii pot confunda uneori interactiunile unor entitati biostructurale, cu fluctuatiile energetice ale destinului astral, ce dau rezultate energetice comportamentale diferite, in timp. Astfel, se poate personifica aceasta relatie de interactionare. Surse ale vremii respective spun ca Nostradamus folosea „auxiliare” (oglinzi rotative, sisteme de oglinzi, focul si jarul, etc.) pentru a ajuta sistemele proprii de decodificare informationala a energiilor superrapide. Vlaicu Ionescu, cel mai eficient interpret al lui Nostradamus, spunea ca focul ajuta o relatie directa cu o entitate biostructurala (entitate care, si ea, se folosea, astfel, de prezenta focului). In acest caz (daca nu a intervenit eroarea de apreciere), entitatea amintita putea folosi un sistem propriu de decodificare energetica informationala (e energiilor superrapide, mult mai mari decat „c”) sau proprietatea de a iesi si de a intra din/in circuitul ciclic universal, oricand, nesupunandu-se acestuia, dar aducand informatii dintr-un „ciclu” anterior. Cel mai probabil ramane cazul personificarii unei relatii de perceptie si de decodificare a unor informatii superrapide, relatie ajutata de auxiliari.

*

Pe timpul dedublarilor, un strat (al biostructurii) responsabil mai mult cu realizarea starii de constienta, dar avand si corespondenti (mai ales, „receptori”) de la niveluri „subordonate” (fara a exista o regula absoluta si obligatorie, in acest sens), se desprinde de sistemul corporal, in care mai raman corespondentii (biostructurali) absolut necesari vietii celulare, cu „solutiile” de legatura intre acestia, chakrele primare (variantele energetice fiind multiple, o varianta mai sigura este separarea biostructurii capatate - extracorporalizarea ei - de cea mostenita genetic). Bineinteles, legaturile informationale se pastreaza, atat la separarea lor, cat si pe timpul „simbiozei” acestora. Dupa moartea definitiva, acestea ar putea forma un tot unitar (neexistand o regula, de asemenea, absoluta), dar ar putea exista si separate. Reincarnarea se va face (atunci cand este posibila) dupa reguli de complementaritate… […avand si chakrele biostructurii capatate, cand/daca e cazul; daca duhul (stratul solar) nu va avea chakre, acestea se vor dezvolta cu participarea directa a biostructurii primare; teoretic, pe baze de corespondenta energetica, s-ar putea face si desprinderi din cadrul structurarii chakrelor, dar aceasta varianta ramane putin probabila]. Un rol deosebit in dedublari il pot avea relativele diferente de faza dintre componentele biostructurale, dar si posibilitatile de reunire ale diferentelor de faza, posibilitati realizate (in primul rand) prin structurarile rotative cu variante complete de manifestare (toate cele 8 cadrane fundamentale), atunci cand trebuie realizata legatura energetica intre amintitele componente (in afara corpului sau unificate, in interiorul acestuia). Relatiile astfel stabilite vor fi de complementaritate energetica; intre componentele (straturile biostructurale) cu diferenta de faza, se vor realiza relatii intrastructurale de corespondenta (inmagazinari energetice), prin intermediul portiunilor „in faza” din cadrul structurarilor rotative cu variante complete de manifestare; tipurile acestora din urma au fost deja prezentate in lucrare.

*

Formatiunile continue structurale ale spiritului, probabilistic, nu vor (pot) sta necontactate prin cuburile de retea fundamentala, iar daca numai in „unele” locuri se realizeaza contactare si datorita tendintei permanente de a se indrepta a lanturilor de retea, in final, se va putea obtine o deplasare „in bloc” [in aceasta situatie, vor fi contactari care (tot probabilist, dar si dupa configuratiile arhitecturale create, dupa simetriile structurale rezultate), prin afectarile create, vor constitui obiectul „ghidarii”]. Este posibila, (foarte rar) la exercitarea contactarilor fortate, pierderea de particule initiale din lanturile de retea, dar si, la o anumita comportare energetica de sistem corespunzatoare ca faza, intrepatrunderea fara dislocari (un fel de a specula vibratia fundamentala). In cazul (foarte rar al) dislocarilor, se vor realiza readaptari (posibil si in cadrul intregului sistem, pe baza de corespondente energetice si simetrii) sau, mai ales, recompletari. Se mai pot produce si numai desprinderea si reunirea lantului de retea (manifestate amplu), pe langa cazul dominant, cel al desprinderilor si reunirilor usor perceptibile (realizate numai atat cat este necesar pentru intrepatrunderile dintre lanturi, atunci cand vor fi contacte ale lanturilor „particule initiale printre particule initiale”, nu „particula initiala pe particula initiala”).

*

Spiritul, in corp, poate realiza relatii energetice de baza in/cu alte faze de manifestare a(le) vibratiei fundamentale universale (lipsite de exercitarea unor forte precum gravitatia si magnetismul terestru…), inclusiv cu manifestarile radiatiei termice de fond sau ale radiatiei neutrinice de fond, ca apoi relatia „corp-spirit” sa poata fi „transportata”/„manevrata”…

*

De la nucleul celulei somatice, prin tehnica clonarii, se mostenesc, in primul rand, „relatii energetice” ce au avut posibilitatea degenerarii sau alterarii (pe timpul vietii exemplarului clonat), pe cand, la dezvoltarea embrionara normala, se mosteneste numai ceea ce a intrat in zestrea genetica a celulelor sexuale (ca „relatii energetice”…), creandu-se sperante pentru imbunatatirea entitatii ce urmeaza a se dezvolta.

*

Structura ADN, atat prin spiralarea sa spatiala, cat si datorita alternantei spatiale a rezultantelor (tipurilor si valorilor) fronturilor energetice generate (rezultante create prin manifestarea compatibilitatilor structurale atomice, moleculare interne si a celor externe), este posibil sa implice spiralarea la scara mica, la scara retelelor primordiale, a structurarilor prelungi de retea [spiralare ce se poate datora, dupa caz, si numai crearii unor configuratii diferite cu reteaua fundamentala, pe „cursul” structurarilor „prelungi” amintite, structurari devenite deja „greoaie” pentru comportarile/rotatiile normale (specifice retelelor primare structurale materiale); mai des, conjuncturile energetice (procesele energetice suprapuse) pot ajuta tendinta spiralarii in circuit inchis, sub forma de „8”-uri spatiale, creandu-se un fel de chakre, dar de dimensiuni foarte mici - bionii/orgonii], structurari prelungi create datorita blocajului miscarilor de spin; blocajul este realizat de concentrarea fronturilor energetice de acelasi tip (nu se va produce si blocarea deplasarii prin urmatoarele cuburi de retea fundamentala, existand activitate pe timpul fiecarei vibratii… si transport structural…, ceea ce va pastra inmagazinarea de retele primordiale, inmagazinare care, in timp, in mod selectiv…, va crea conditii probabilistice de legare pentru aceste retele primordiale). La nivelul intercelular, interactionarile este posibil sa duca numai la blocarea miscarii de spin, nu si la spiralare, putandu-se realiza retele prelungi nerotative, creandu-se - apoi - conexiuni spatiale, arhitecturi deosebite, dar fara standarde obligatorii, regula dand-o activitatea energetica produsa. Formatiunile rotative biostructurale de la nivel ADN vor realiza compatibilitati energetice intercelulare (pe langa interactionarile intracelulare), iar la desprinderea spiritului de corp, aceste compatibilitati se vor mentine (insa, degrevate de sarcinile coexistentei cu semnalele energetice ale componentelor celulare), realizand o comuniune la nivelul spiritului, dar impreuna cu manifestarea energetica a retelelor prelungi imbinate - de la fostul nivel intercelular - care manifestare este obligatorie, deoarece, probabilistic, nu poate exista (datorita suprapunerii structurilor de retea amintite peste structura de retea fundamentala, in diferite variante) inactivitate energetica, noncontact. Astfel, din corespondentele dintre elementele a doua sisteme interferate, se scad corespondentele unui sistem (si sistemul, cu totul, adica sistemul corpului celular), ramanand corespondentele celui de-al doilea sistem (spiritul). Oricum am considera, exista dependente directe de activitatea energetica desfasurata pe timpul vietii, dupa cum spuneam, chiar in cazul componentelor spiritului si a relatiilor dintre acestea. Dezvoltarea slaba a unui spirit ii produce acestuia dificultati mari in viata sa libera si, implicit, dependenta de destinul astral. Dezvoltarea puternica si armonioasa poate realiza independenta totala sau partiala fata de destinul astral (corespunzator energiilor specifice emise, sub sau peste puterea de influenta a destinului astral).

*

La nivelul celulelor umane s-a observat un ritm de incarcare si unul de descarcare a energiei acumulate (cu perioadele specifice). Astfel bioritmul fizic are perioada de 23 zile, cel psihic de 28 zile, cel intelectual de 33 zile, aceste perioade impartindu-se in doua jumatati fiecare, una de incarcare, una de descarcare. Pentru „specializarea” corpului fizic si selectarea pentru fiecare bioritm in parte a functiilor necesare, contribuie si componentele biostructurale (specifice), impreuna cu bioplasma.

Cert este ca toate bioritmurile pornesc din momentul nasterii de la 0 (zero) catre maxim (perioada de descarcare a celulelor de energia acumulata, exercitandu-se o predispozitie naturala mai mare a proceselor respective), apoi, dupa intersectia din 0, coboara la minim, ca, in continuare, sa termine perioada la 0 (minimul este perioada incarcarii celulelor cu energie, procesele desfasurandu-se mai greu, fara eficacitate).

Doua intersectii in zero dau ziua predispusa la infarct miocardic si stop cardiac, in care zi au fost 99,9% din cazurile mortale de infarct sau stop (din cazurile cercetate pe grafic). Primele 24 de ore, dupa intersectiile din 0, formeaza zile semicritice la „coborare” si zile critice la „urcare” (la terminarea semiperioadei, respectiv perioadei). Zilele critice sunt zile de dezechilibru in comportamentul fizic, psihic, intelectual, critice, mai ales, pentru conducatorii auto, sportivi de performanta, cercetatori, electronisti, medici chirurgi, politisti (activitati in care nu trebuie sa se greseasca). Parerile sunt impartite privind fortele care determina aceste bioritmuri, dar, cu prioritate, se considera bioritmurile o „rezultanta” a interactiunii organismului uman cu toate campurile dominante „insumate” pe TERRA (o adaptare la acest „mediu”).

*

In astral, neexistand reorientari spatiale atomice, moleculare celulare…, se poate construi mai eficient scheletul retelelor prelungi biostructurale, desi, si in faza materiei, coerenta blocajelor, straturilor energetice este baza constructiva a formatiunilor biostructurale, nemaicontand miscarea rezultanta a formatiunilor celulare, a celulelor.

*

Gasirea „jumatatii” (dintr-un cuplu) va insemna inchiderea circuitului energetic si hormonal („feminin-masculin”), intr-un circuit stabil inchis; denaturarile energetice de orice tip duc la destabilizarea (dezordonarea) circuitului inchis amintit…