Lumină și sunet
Lumină şi sunet - Ghid clinic - Thomas Budzynsky, Ph. D.
Lumină şi sunet - Cercetări selectate
Există un număr substanţial de dovezi care sprijină tehnologia de lumină şi sunet (L/S) Cu siguranţă acest câmp de cercetare creşte rapid şi ca rezultat al proliferării noilor dispozitive comerciale, apar reportaje din abundenţă în presă. Hutchinson (1990) şi-a dedicat aproape întreg volumul 1, cercetării acestei probleme a luminii şi sunetului, în incitantul său jurnal, MEGABRAIN REPORT.
Primele observaţii
Aşa cum observa Hutchinson, oamenii de ştiinţă din vechime erau fascinaţi de fenomenul luminilor care pâlpâie. Apuleius a experimentat în 125 e.n. cu lumina care pâlpâie produsă de învârtirea unei roţi de olărit, descoperind că ar putea pune în evidenţă un tip de epilepsie. Ptolemeu a studiat în anul 200 e.n. fenomenul de pâlpâire generat de lumina solară printre spiţele unei roţi care se învârte. El a observat că patternurile şi culorile apăreau în ochii observatorului şi că apărea un simţământ de euforie. Psihologul francez Pierre Janet, unul dintre primii care a raportat o procedură de ,,rescripting”, a observat că pacienţii din Spitalului Salpetriere din Paris prezentau reduceri ale isteriei şi o relaxare crescută atunci când erau expuşi la lumini care pâlpâie. Aşa cum sublinia Hutchinson, autoritatea în materie de şamanism şi antropologie Michael Hamer a spus că ,,instrumentele de bază pentru a intra în starea şamanică a conştiinţei sunt tobele şi zăngănitul.” Hamer a observat de asemenea că frecvenţele bătăilor de tobă din domeniul theta (arătate pe EEG) predominau în timpul procedurilor de iniţiere. Mai mult, combinaţiile de sunet ritmic şi pâlpâire de lumină erau folosite de către antici pentru a induce transa.
În ani 30 şi 40 oameni de ştiinţă precum W. Gray Walter şi alţii au folosit lumini stroboscopice electronice puternice şi noi echipamente EEG pentru a modifica activitatea cerebrală producând stări asemănătoare transei, de profundă relaxare şi imagerie intensă. Hutchinson a observat că cercetarea lui Walter a dus la creşterea atenţiei unui număr de artişti inclusiv a lui William Burroughs.
Ei au dezvoltat un dispozitiv de pâlpâire pe care l-au denumit ,,Dreamachine” cu care subiecţii au raportat lumini orbitoare de o nepământească strălucire şi culoare. De la imagini geometrice frumoase care semănau cu mandalele imaginea se putea dizolva în imagini individuale şi scene dramatice asemănătoare celor din visele colorate.
În timpul perioadei tulburi a anilor 60-70 interesul pentru producerea stărilor modificate de conştiinţă fără droguri a proliferat pe lângă cea dată de droguri. EEG de stare alfa cu feedback al dr. Joe Kamiya de la Langley-Porter Neuropsychiatric Institute din San Franciso a ajutat la apariţia erei feedback-ului. Alţii au găsit efecte asemănătoare psihedelice în combinaţiile de lumină şi sunet şi în numeroase cluburi de noapte au început să folosească stroboscoape pentru a accentua efectele muzicii de dans. Oamenii de ştiinţă au continuat investigaţia lor asupra luminii şi sunetului, examinând fenomenele de sincronizare emisferică şi ,,entrainment” EEG. Jack Scwarz, cunoscut pentru demonstraţiile sale în ceea ce priveşte controlul minţii conştiente asupra răspunsurilor autonome, a dezvoltat ISIS, un dispozitiv care folosea sunete ritmice şi lumini de frecvenţă variabilă în ochelari cu leduri (goggles) pentru a produce anumite stări mentale. Un alt explorator contemporan al fenomenului Lumină/Sunet a fost Richard Townsend, care în 1973 a publicat o descriere a unui dispozitiv cu lumină înclusă în ochelari cu leduri pentru ,,entrainment” vizual. Seymour Charas, un om de ştiinţă de la City College din New York, a obţinut în 1974 primul patent pentru un dispozitiv Lumină/Sunet, dar conform lui Hutchinson (1990), nu a fost produs niciodată.
Avansurile tehnologice în microelectronică din anii 80 au oferit posibilitatea unui număr de inventatori să dezvolte programe variate de schimbare a frecvenţei luminii şi sunetului şi a modulaţiei intensităţii luminoase.
Observaţii ale cercetărilor clinice
În 1980, la clinica din Denver, a fost studiat un dispozitiv comercial de Lumină şi Sunet şi aşa cum menţiona Michael Hutchinson în cartea sa MEGABRAIN (1986), s-a observat că folosirea acestui dispozitiv ducea la creşterea inducţiei hipnotice, producând stări de ameţeală, hipnagogice (caracterizate de frecvenţe cerebrale theta) şi uneori la apariţia imaginilor holografice intense. Acest dispozitiv a facilitat ,,recuperarea inconştientului” în timpul procedurilor de ,,rescripting”. Frecvenţele din spectrul inferior al undelor theta (3-6 Hz) păreau că ajută la rechemarea memoriei din perioada copilăriei. Aceste imagini au fost folosite în următoarea sesiune terapeutică pentru a ajuta la descoperirea şi rescrierea materialului traumatic.
O procedură care s-a părut a fi folositoare a fost aceea de a prezenta clientului sugestii înregistrate pe o casetă audio în timpul sesiunii de Lumină şi Sunet. Caseta a început cu mesaje de nivelul subliminal care gradat au fost redate cu volum mai mare devenind supraliminal după 10 minute. După aceea mesajele au continuat să fie redate cu volum uşor crescător până când au ajuns la un nivel confortabil de ascultare. Mai mult, dispozitivul de L/S a fost de ajutor în facilitarea undelor theta observate pe EEG în timpul sesiunilor de învăţare crepusculară.
În acea vreme (1980) a fost atrasă atenţia asupra folosirii acestei tehnologii deoarece oferea posibilitatea aducerii la suprafaţă a materialului mental reprimat. De aceea se atrage atenţia că dacă apar astfel de manifestări subiectul trebuie neapărat să se sfătuiască cu un cadru competent specializat în sănătate mintală pentru a căpăta ajutor în integrarea materialului reprimat care iese la suprafaţă în mintea conştientă.
Michael Hutchinson scria în Megabrain că un alt doctor clinic care a găsit dispozitivele de L/S folositoare la vremea aceea ea fost dr. Roman Chrucky – Director Medical al North New Jersey Development Center din Totowa, New Jersey. El a descoperit că maşina avea un efect puternic tranchilizant care dura 2-3 zile. El a observat de asemenea că dispozitivul îmbunătăţea inducţia hipnotică şi sugestibilitatea în general. Dr. Churcky a observat că folosirea L/S facilita apariţia gândurilor creative.
Dr. Gene Brockkopp (1984), un cercetător din New York, a descoperit că dispozitivul de L/S producea efecte dramatice la unii subiecţi. El a consultat cercetarea de la acea vreme (începutul anilor 80) care includea stimularea fotică şi auditivă a creierului, conştiinţei şi diferenţierii emisferice, făcută pe patternuri EEG şi variabile de personalitate precum şi asupra efectelor de comportament date patternurile de stimuli induşi. Una dintre observaţiile sale a fost aceea că coerenţa patternului EEG de înaltă frecvenţă este aparent legată de funcţionarea intelectuală crescută. Aceasta a dus la concluzia că dacă dispozitivul L/S creează sau facilitează coerenţa el ar putea duce la creşterea funcţionării intelectuale. Dr. Brockopp a observat de asemenea că atunci când se experimentează o anumită stare a undelor cerebrale, învăţată şi practicată pe o perioadă de timp, ea rezistă. Hutchinson (1986) observa că acest lucru ar putea explica de ce dispozitivul L/S pare să aibă un efect cumulativ, astfel că după o serie de experienţe cu L/S utilizatorii par să producă mai uşor starea dorită caracterizată de respectivele unde cerebrale.
Aşa cum s-a observat de către Hutchinson (1990), Bruce Harrah-Conforth, Ph. D. de la Universitatea Indiana a întreprins un studiu al unităţii de L/S numită MindsEye Plus şi a raportat că, comparativ cu un grup de control care a ascultat sunet caracterizat de zgomot ,,roz”, grupul stimulat prin L/S a arătat schimbări dramatice în pattern-urile EEG, răspunzând frecvenţei dispozitivului de L/S. Participanţii au prezentat de asemenea dovezi ale sincronizării emisferice.
Dr. Harrah-Conforth, într-o scrisoare către Raportul Megabrain (Volumul 1, nr. 2), scrie: ,,Am puţine dubii că tehnologia de ,,entrainment” a creierului este un mijloc foarte eficient de a induce schimbări în conştiinţă. Entrainmentul creierului a facilitat experienţele întregului creier.” Concluzionând, Harrah-Conforth scrie: ,,…indiciile preliminare sunt puternice şi anume că această tehnologie nou dezvoltată va revoluţiona profund conceptele despre şi interacţiunea cu conştiinţa noastră… Evoluţia conştiinţei umane este un proces tangibil manipulabil. Putem controla destinul nostru. Se pare că entrainmentul creierului va fi printre tehnologiile care ne vor duce pe acest drum.”
Schimbarea frecvenţei undelor cerebrale produce schimbări la nivelul răspunsurilor musculare şi autonome?
Răspunsul este da. Există diferenţe individuale majore în gradul de corelaţie dintre răspunsurile musculare şi autonome şi EEG. La un arousal înalt şi la unul scăzut gradul de corelaţie creşte. Totuşi, în general, scăderea frecvenţa EEG produce un răspuns de relaxare. Mai mult, coborând frecvenţa către domeniul alfa inferior şi apoi către theta se produce o modificare în conştiinţă. Mai precis, majoritatea indivizilor câştigă experienţa unui proces de gândire al conştiinţei mai liniştit sau încetinit în funcţie de scăderea frecvenţei alfa.
Anumiţi indivizi pot prezenta ceea ce se numeşte ,,răspuns gardian”. Acesta se referă la menţinerea unuia sau a mai multor răspunsuri la un nivel înalt de arousal în timp ce celelalte răspunsuri scad odată cu instalarea unei relaxări mai adânci sau a unui arousal mai mic. De aceea clientul menţine o măsură completă a conştiinţei în timp ce aspectul fiziologic se relaxează. Răspunsul gardian apare cel mai adesea la acei indivizi care, la un anumit nivel, se tem de pierderea alegerii odată cu scăderea arousalului. Pentru aceşti indivizi o adâncire a stării de relaxare înseamnă o vulnerabilitate crescută şi o posibilă daună.
Asemenea indivizi pot arăta rezistenţă sub mai multe forme:
1. arătând un răspuns gardian
2. spasme bruşte sau şocuri mioclonice
3. senzaţii bruşte de panică
4. râsete
5. Menţinerea frecvenţelor primare EEG beta chiar şi atunci când frecvenţa L/S scade, sau pe un nivel ceva mai adânc, menţinându-se frecvenţa undelor alfa deşi frecvenţa L/S scade către theta
6. Senzaţii de greaţă sau alte simptome fizice aversive
7. Comentarii verbale intermitente
8. Plângeri despre unele aspecte ale L/S, scaun, sau alte aspecte ale mediului înconjurător imediat
9. Făcând comentarii ridicole despre procedură
10. Mâncărime neobişnuită sau senzaţii de durere
11. Experimentând imagerie înfricoşătoare din interior
12. Nevoia de a merge la dormitor după ce a început sesiunea
13. Arătând vină sau frică din cauza credinţelor religioase
14. Având o minte pe fugă sau prezentând gânduri de constrângere
Cercetări preliminare în tulburarea ADDH (Attention Deficit Disorder Hyperactive) – Tulburare cu deficit de atenţie şi hiperactivitate
La întâlnirea anuală din 1991 a AAPB (Association of Applied Psychiphysiology and Biofeedback) din Texas, Harold Russell, Ph. D, a raportat noile cercetări care au scos în evidenţă faptul că frecvenţele beta (18-21 Hz) ale L/S păreau să îmbunătăţească funcţionarea cognitivă a copiilor cu tulburări cu deficit de atenţie şi hiperactivitate. Aceşti copii prezintă cantităţi peste normal de unde theta şi mai puţin decât nivelul normal de unde beta. Mai mult, dr. Russell a observat cercetarea dr. Marion Diamond care, în cartea sa ,,Enhancing Heredity” (1988), a arătat că stimularea senzorială a creierului şobolanilor a dus la creşterea dendritelor creierelor acestora. Aceste schimbări pot avea loc la toate vârstele animalului: de la stadiul de embrion la cel de adult foarte vârstinc.
Russell şi asociatul său Hohn Carter au descoperit că antrenarea emisferei corticale mai slabe funcţional a studenţilor a arăt diferenţe mai mari de 10 puncte în scorurile de vorbire şi cele de performanţă ale testului de IQ WAIS. Astfel, dacă un student a prezentat un scor verbal mai slab şi i s-a oferit stimulare cu frecvenţe beta aplicate emisferei stângi, acesta şi-a îmbunătăţit semnificativ scorul după 30 de sesiuni de antrenare a câte 40 minute. În contrast, un copil cu un scor mai mic la performanţă poate fi antrenat cu L/S aplicate emisferei drepte. Antrenarea subiecţilor cu emisfere înalt performante nu a dus la o creştere a performanţei pe acea scală. Copiii au folosit de asemenea o casetă audio pentru relaxare acasă în fiecare noapte.
Russell a concluzionat că probabil stimularea L/S ar putea fi combinată cu biofeedback-ul EEG pentru antrenarea copiilor cu ADDH pentru o autoreglare a stărilor potrivite în ceea ce priveşte undele cerebrale.
Antrenarea cu unde cerebrale alfa-theta şi nivelele de beta-endorfină la alcoolici
Eugene Peniston şi Paul Kulkosky, Universitatea Colorado, Pueblo
Un program de antrenament de biofeedback cu unde cerebrale alfa-theta a fost aplicat ca o tehnică nouă de tratament alcoolicilor cronici. Urmată de o fază de preantrenare de biofeedback de temperatură, subiecţii au făcut un antrenament de 15 sesiuni a câte 30 minute de biofeedback alfa-theta.
În comparaţie cu grupul de control de nealcoolici şi cu un grup de control tratat în mod tradiţional, alcoolicii care au primit antrenament al undelor cerebrale au arătat îmbunătăţiri semnificative în procentajele înregistrărilor în ritmurile alfa şi theta şi amplitudini ale ritmului alfa crescute. Alcoolicii care au primit antrenare a undelor cerebrale au prezentat o creştere graduală a ritmurilor alfa şi theta de-alungul celor 15 sesiuni experimentale. Aceşti alcoolici trataţi experimental au prezentat reduceri ale depresiei auto-asistate (Beck’s Depression Inventory) în comparaţie cu grupurile de control. Alcoolicii care au primit tratament standard (abstinenţă, psihoterapie în grup, antidepresive) au prezentat o creştere semnificativă a nivelurilor de beta-endorfine. Această neuropeptidă este un indicator al stresului şi un stimulant al raţiei calorice (de ex. etanol). Aplicarea tratamentului undelor cerebrale, unei terapii de relaxare, reiese că contracarează creşterea nivelelor de beta-endorfine observată în grupul de control. După 13 luni, datele indicau prevenţia susţinută a recidivei la alcoolicii care au încheiat antrenamentul cu unde cerebrale alfa-theta.


"Afectiunile spirituale sunt mai multe si mai periculoase decat cele fizice."