Tratamente Bioenergie

UIMITOR : o descoperire a cercetătorilor ruşi
ADN-ul poate reacţiona la limbajul vorbit al omului
O „nouă medicină“ ar putea „convinge“ genele, prin frecvenţe radio şi luminoase, să-şi repare singure cromozomii cu defecte
Descoperirea arată de ce gândirea pozitivă poate avea aşa o mare influenţă asupra organismului

ADN-ul poate reacţiona la limbajul vorbit al omului
ADN-ul uman din ţesuturile vii (nu şi cel din eprubetă) cunoaşte regulile sintactice şi semantice de bază ale limbajului uman, astfel că îşi poate modifica structura dacă „i se vorbeşte”, a descoperit o echipă de cercetători ruşi, condusă de biofizicianul Piotr Gariaev. Astfel, nu ar fi nevoie de intervenţiile de tip „chirurgical” pentru a altera genele, ci de a „comunica” cu ele, dacă un medic doreşte corectarea unui cromozom cu un anumit defect, care predispune la o boală genetică.
În timp ce , în Occident, cercetătorii „disecă” lanţul ADN pentru a extrage anumite gene sau doar mutaţia, academicianul Piotr Gariaev propune „convingerea” genelor să acţioneze singure. El a descoperit că moleculele alcaline din ADN respectă regulile gramaticale folosite în toate limbajele umane. Desigur, genelor nu li se poate vorbi direct prin cuvinte, ci prin modularea frecvenţelor radio şi luminoase care acţionează asupra lor, modulare efectuată în funcţie de cuvinte şi structurarea lor în propoziţii.
Câtă vreme structura acidului dezoxiribonucleic (ADN-ului) uman pare fi aceeaşi cu a limbajului uman, se pot folosi cuvinte şi propoziţii pentru a-l influenţa, mai ales că, la nivelul cromozomilor, există un sistem ideal de recepţie a frecvenţelor luminoase. Cromozomii vii funcţionează exact precum computerele holografice, folosind pentru transferul de informaţii o radiaţie laser generată endogen, chiar în interiorul ADN-ului. Pentru Gariaev, membru al Academiei de Ştiinţe a Rusiei, ideea de „chirurghie moleculară” – când geneticienii occidentali separă genele „rele” de cele „bune” – este o „barbarie”, câtă vreme potenţialulMajoritatea geneticienilor occidentali consideră că 90% din ADN este „inutil” în formarea corpului uman. În acest scop, organismul fiecăruia dintre noi ar putea fi „reconstruit” din informaţia suficientă stocată numai într-o zecime din informaţiile conţinute de lanţul ADN. Totuşi, lingviştii ruşi au descoperit că tocmai această parte de 90% respectă în cea mai mare măsură regulile gramaticale şi ar fi susceptibilă „a răspunde” la mesaje structurate în funcţie de aceste reguli, chiar dacă sunt transmise prin unde radio sau luminoase, nu vorbire propriu-zisă.
Cercetările confirmă „puterea gândului“
Descoperirea echipei lui Gariaev atestă ceea ce ştiinţa seculară a ultimelor veacuri a respins, anume că organismul uman este „programabil” prin cuvânt, prin limbaj, prin gând. Fie că programarea vine „din voia lui Dumnezeu” (prin intermediul sfinţilor), fie în urma unor „formule magice” (folosite de şamani, spiritişti, hipnotizatori), ea este posibilă.
De-a lungul secolelor, numai „cei iniţiaţi” în diferite tehnici spirituale puteau să comunice direct cu organismul lor sau al altora, însă cercetătorii ruşi cred că ar putea construi un dispozitiv medical care să comunice cu ADN-ul, la o frecvenţă adecvată pentru a obţine vindecarea de diverse afecţiuni.
În viitorul apropiat domeniului „geneticii vibraţionale” (comunicarea cu genele) i se va acorda o atenție deosebită .
Incredibila “molecula mesaj” ADN
de Carl Wieland

Atunci cand cineva trimite un mesaj, ceva misterios si fascinant este transmis mai departe. Sa zicem ca Winettou vrea sa transmita mesajul “Dansul Norilor, razboiul s-a terminat.Winettou”. Mai intai il dicteaza unui prieten; astfel mesajul a inceput ca niste tipare de aer comprimat (cuvintele vorbite).
Prietenul lui il transmite mai departe ca cerneala pe hartie si il da mai departe altuia de la posta, care il pune la randul lui intr-un aparat de tip fax. Aparatul transfera mesajul intr-un tipar codat de impulsuri electrice, care sunt trimise mai departe printr-o linie telefonica si receptionate intr-un final oriunde in lume, unde este printat din nou in cuvinte pe hartie.
Aici, persoana care citeste mesajul aprinde un foc si trimite acelasi mesaj ca un tipar de semnale cu fum. Dansul Norilor aflat la kilometri distanta, se uita pe cer si receptioneaza exact acelasi mesaj care ii fusese adresat in primul rand.

Nimic fizic nu a fost transmis, nici macar un singur atom sau molecula de vreo substanta anume nu a calatorit de la Winettou la DansulNorilor, desi e evident pt oricine ca CEVA a fost transmis totusi intre cei doi.
Acest ceva este numita INFORMATIE. Este evident ca nu este ceva material, din moment ce nici un pic de materie nu a fost transmisa. Dar se pare ca a fost totusi nevoie de niste materie pentru ca informatia sa “parcurga” drumul sau. Aceasta afirmatie este adevarata indiferent daca mesajul este scris in turca, congoleza sau turcmenistaneza. Materia prin care informatia circula se poate schimba, fara ca informatia sa trebuiasca sa se schimbe. Moleculele de aer au fost comprimate in sunete; cerneala si hartie; electronii circuland prin liniile telefonice; semnale de tip semafor- ORICE- toate necesita anumite medii materiale folosite pentru transmiterea informatiei, dar aceste medii nu sunt/reprezinta ele insele informatie.
Acest lucru fascinant numit INFORMATIE reprezinta cheia intelegerii a ceea ce face VIATA diferita de materia moarta. Este calcaiul lu Ahile al tuturor explicatiilor materialistice/naturalistice/evolutionistice ale vietii, care spun ca viata
este de fapt nimic mai mult decat materie slujind legilor fizicii si chimiei. VIATA este mai mult decat doar fizica si chimie, pentru ca lucrurile vii poarta cu ele vaste cantitati de informatie.
Unii ar comenta ca o hartie cu un mesaj scris pe ea nu e nimic mai mult decat cerneala si hartie supuse legilor fizice si chimice. Dar cerneala si hartia neghidate nu scriu ele insele mesaje- mintile in schimb o fac. Literele alfabetului dintr-un joc
de Scrabble nu constituie informatie decat dupa ce cineva le pune intr-o ordine speciala- o MINTE e necesara ca sa avem de a face cu informatie. Poti programa un robot sa aranjele literele din Scrabble intr-un mesaj, dar e nevoie de o MINTE, in primul rand, care sa scrie programul pentru robotul acela.
Dar cum este transmisa informatia necesara vietii? Cum e mesajul care contine reteta din care se face o broasca, si nu un palmier, trimis de la o generatie la alta? Cum este stocat? De ce materie se ajuta el pt a fi transmis?
Raspunsul este extraordinara “molecula mesaj” numita ADN. Aceasta molecula este ca o sfoara lunga sau ca un evantai spatial, care este strans infasurata inauntrul nucleului fiecarei celule al corpului tau. Aceasta este molecula care stocheaza programele necesare vietii, informatie care este transmisa de la o generatie la alta.
Unii oameni ar crede ca ADN’ul este ceva viu- nimic mai gresit. ADN’ul este o molecula moarta. Nu se poate copia singura- pt ca e mai intai nevoie de masinaria unei celule vii (in care se afla ADN’ul) ca sa faca copii ale moleculei de ADN.
Ar parea ca ADN’ul este informatia in corpul tau. Dar nu-i asa - ADN-ul este doar purtatorul mesajului, “mediul” pe care mesajul este scris. In acelasi mod, literele de Scrabble nu sunt informatie decat atunci cand mesajul le este “impus” literelor de cineva din “afara”.
Ganditi-va la ADN ca la un lant de asemenea litere legate impreuna, cu o varietate imensa de feluri diferite in care se poate face asta. Daca acestea nu sunt asamblate in ordinea/secventa potrivita, nici un mesaj folositor nu va rezulta, chiar daca se poate numi inca tot ADN.

Acum, ca sa citim mesajul avem nevoie de un cod de limbaj sau conventie pre-existenta, cat si de o masinarie care sa il traduca. Toata aceasta masinarie exista inauntrul celulei. Ca si masinariile facute de om, acesta (mesajul) nu rasare de unul singur din proprietatile materialelor brute. Daca doar arunci ingredientele brute ale unei celule la un loc, fara INFORMATIE nimic nu se va intampla. Masinile si programele lor nu rasar de unele singure din legile fizicii si chimiei. De ce?
Pentru ca ele reflecta informatie, si informatia nu a fost observata NICIODATA ca venind din ceva nedirijat, materiale brute plus
timp si sansa.
INFORMATIA este chiar opusul sansei- daca vrei sa aranjezi niste litere intr-o secventa ca sa transmiti un mesaj, o poti face doar printr-o ordine specifica care trebuie sa o impui materiei.
Cand lucrurile vii se reproduc, ele transmit informatia de la o generatie la alta. Aceasta informatie, calatorind in ADNul de la mama si de la tata, este “manualul cu instructiuni” care permite masinariei dintr-o celula ou fertilizata sa construiasca, pornind de la materiale brute, noul organism- o “realizare” fantastica. Aceasta este facuta printr-o noua combinatie astfel incat copii nu sunt exact ca parintii lor, desi informatia insasi, care este exprimata in alcatuirea acelor copii, a fost acolo tot timpul in ambii parinti. Ca si cum niste carti de joc au fost amestecate, fara ca nici o carte noua sa nu fi fost adaugata.
De cat spatiu are nevoie ADN-ul ca sa stocheze informatia? Realizarile tehnologice ale omenirii in domeniul stocarii informatiei par acum senzationale. Imaginati-va de cata informatie este stocata pe un videocd cu un film, de exemplu- poate fi tinut intr-o mana. Insa comparat cu asta, realizarile ADN-ului in miniaturizarea informatiei sunt de-a dreptul incredibile. Pentru o cantitate data de informatie, spatiul necesar pentru stocarea ei in ADN este de a trilioana parte mai mic decat daca ar fi stocata pe un videocd (e de un milion de milioane de ori mai eficient in stocarea informatiei).1

Cat de multa informatie e continuta in codul ADN care descrie un om? Estimarile variaza foarte mult. Folosind niste analogii simple, bazate pe spatiul de stocare din ADN, ele variaza de la 500 carti obisnuite pana la mai mult de 100 de enciclopedii complete fiecare a cate 30 volume. Cand te gandesti la asta, chiar si atat e probabil insuficient ca sa cuantifici contructia/designul laborios al creierului uman, cu trilioanele lui de conexiuni precise.

Sunt probabil sisteme mult mai avansate de multiplicare si stocare a informatiei in corpul uman decat am putut noi visa
vreodata- raman inca multe alte mistere asteptand sa fie descoperite despre modul de operare al Creatorului.
Nu numai ca felul in care este codat ADN-ul este extrem de eficient- chiar mai mult spatiu este salvat prin felul in care acesta este infasurat strans in spirala aceea spatiala. Potrivit profesorului de genetica Jerome Lejeune, toata informatia necesara pentru specificarea continutului exact al fiecarui om unic de pe pamant poate fi stocat intr-un volum de ADN nu mai mare de 2 pastile de aspirina!! 2
Daca s-ar lua ADN-ul dintr-o singura celula din corpul tau (o cantitate de materie asa de mica incat se poate vedea doar la microscop) si s-ar desfasura, ar avea nevoie cam de 2 metri.
Aceasta devine intr-adevar senzational cand consideram ca sunt intre 75 si 100 milioane de milioane de celule intr-un om.3 Considerand prima estimare de 75 mil, inseamna ca daca desfasuram tot ADN-ul din corpul unui om , punandu-l cap la cap, acesta s-ar intinde pe o distanta de 150 de milioane de kilometri.
Cat inseamna asta? Cam cat am ocoli pamantul pe la ecuator de 3.5 milioane ori! E de o mie de ori distanta dintre pamant si soare. Daca s-ar aprinde o lumina pe distanta asta, luminii i-ar lua 5 ani jumatate sa ajunga de la un capat la altul cu 300000km/s.
Dar lucrul cu adevarat senzational este felul in care informatia transmisa de ADN-ul din lucrurile vii arata direct catre o creatie inteligenta, supranaturala, dedusa printr-o logica stiintifica directa, dupa cum urmeaza:
OBSERVAȚII:
1. Informația codată folosita in construirea unui lucru viu este transferată din mesaje (programe) pre-existente, care sunt la rândul lor transmise de la mesaje pre-existente.
2. In timpul transferului, soarta informației urmează direcțiile impuse de teoria mesajului/informaiei și bunului simț. Adică, ori rămane aceeași, ori aceasta se pierde (pierderi prin mutații, drift genetic, extinții de specii)… dar rareori este vazută o creștere in vreun fel mai insemnat al informației.
DEDUCȚII DIN OBSERVATIA NR. 2:
3. Daca ar fi sa ne uitam inapoi in timp dealungul liniei oricarei populații vii, ca de ex. oamenii, (in informația din programele lor genetice) s-ar observa o tendința de creștere cu privim mai mult in urmă,evolutiv.
AXIOMA:
4. Nici o populaȚie nu poate fi infinit de veche, si nici nu poate conȚine o cantitate infinită de informație. Deci :
DEDUCȚIE DIN OBSERVAȚIILE NR. 3 si 4:
5. Trebuie sa fi existat un punct in timp in care primul program a aparut fara ajutorul unui program pre-existent… adică primul de acest gen care nu a avut părinti.
ULTIMA OBSERVATIE :
6. Informația si mesajele numai si doar isi au originea in minte sau intr-un mesaj pre-existent. NICIODATĂ, acestea nu au fost vazute sa apară din procese spontane, naturale sau din legi neghidate ale naturii.
CONCLUZIE:
Programele din primele reprezentante ale fiecarui tip de organism trebuie sa aibă originea intr-o minte, și nu in legile naturii.
Acest lucru este perfect menționat in Geneza, care ne invață că programele pentru fiecare “fel” de populații originale, cu tot cu potențialul lor vast si divers , au provenit din mintea lui Dumnezeu la un anumit moment dat in timp, printr-un proces de creație speciala, supranaturala.
Aceste mesaje, scrise intr-un limbaj codat intrinsec, nu se puteau scrie de unele singure, așa cum ne arată si știința observatională reală.
Odată ce primele mesaje au fost scrise, acestea conțineau in ele insele instructiuni pentru fabricarea mașinăriilor cu care sa se transmită acele mesaje “in josul liniei”. ADN-ul, aceasta extraordinara “molecula mesaj”, transportă acel ceva special, non-material numit informație, in jos catre multe generații, incepând de la originea ei din mintea lui Dumnezeu.
Similar, ca in exemplul nostru de la inceput, Dansul Norilor putea citi mesajul care si-a avut originea in mintea lui Winettou, fară ca acesta sa il fi vazut pe acesta la fată.
Mai există insa un alt set de mesaje de la același Creator din Geneza, din Biblie. In Romani 1:18-20 ni se spune:
,, Mânia lui Dumnezeu se descoperi din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuri a oamenilor, care nu aduseră adevărul, in nelegiuirea lor.
Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, le este descoperit in ei, caci le-a fost arătat de Dumnezeu.
În adevar, insușirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnică si Dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele in lucrurile facute de El. Așa că nu se pot dezvinovați. ,,
Aceste rânduri se potrivesc din ce in ce mai mult zilelor noastre, noi
fiind privilegiati sa putem descifra o parte din limbajul biologic scris in ADN-ul nostru de catre Cuvântul Viu, Isus Cristos, în timpul acelor 6 zile de creație.
Insa cel mai minunat mesaj din Cuvant e cu siguranta cel din Ioan 3:16:

,, Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, să nu piara, ci să aiba viata veșinica. ,,
Referinte si note
1. New Scientist, November 26, 1994, p. 17.
2. Jérôme Lejeune, Anthropotes (Revista di studi sulfa persona e la famiglia), Istituto Giovanni Paolo 11, Rome, 1989, pp. 269-270.
3. Tineti seama ca fiecare celula contine cantitatea totala de informatie —i.e. sunt mai multe copii ale aceleiasi matrite, cate una in fiecare celula. Distanta de doi metri este suficienta pentru a contine informatia specifica unui om.
*De fapt, e ca si cum ar fi doua “spirale de margele” infasurate in paralel, informatia din una provenind de la mama iar cea din cealalta de la tata. Aceste doua spirale paralele sunt impartite in 23 de parti numite cromozomi. Legaturile dintre ele sunt ca niste literele ale alfabetului, iar ordinea specifica a acestora este ceea ce da informatia. Portiuni individuale(sau “propozitii”) de informatie sunt numite gene. Teoreric, fiecare celula contine inauntrul nucleului ei toata informatia necesara alcatuirii unui om.
http://www.answersingenesis.org/creation/v17/i4/information.asp

Categoria: Biologie .
Cum este desfăcută elicea dublă a ADN-ului :

Dubla elice a ADN-ului este desfacută de către o enzimă denumita helicază. Miscarea capătului din stânga al structurii desfacute este masurat de un laser foarte bine focalizat. Sursa:physorg.com
Cercetătorii de la Universitatea Cornell au rezolvat o problemă fundamentală, ce are de-a face cu maniera în care enzima helicază desface cele două lanţuri ale dublei elici a ADN-ului. Ei au arătat ca această enzimă aplică forţe active asupra celor două lanţuri ale dublei elici a ADN-ului, desfacând o efectiv ca pe un fermoar. Măsurătorile experimentale au constat în focalizarea unui raze de laser asupra unui capăt al unuia din cele două lanţuri, măsurând astfel mişcările acestuia.
Enzima helicază face parte din acea fascinantă colecţie de proteine denumite şi “motoare moleculare”. Ea are un rol esenţial în procesul de replicare a ADN ului, mergând înaintea “maşinăriei” de proteine care copiază ADN ul, şi despicând efectiv dubla elice a ADN-ului, formată din cele doua lanţuri încolăcite. Aceasta pentru că “maşinăria” de proteine nu poate copia decât câte un singur lanţ, odată desfăcut din dubla elice.
Principalul mister până acum a fost modalitatea efectivă în care enzima helicază desface această duble elice. O teorie susţinea că ea avansează într-un mod pasiv, folosindu-se de fluctuaţiile termice care ar avea loc. Astfel, aici dubla elice se desface de la sine, datorită acestor fluctuaţii termice, apoi enzima helicază avansează, securizând următoarea poziţie, în aşa fel încât dubla elice să nu se inchidă la loc.
O a doua teorie susţinea un model mai activ al enzimei helicază. Aici enzima ar folosi activ energia obţinută din alte procese moleculare pentru a forţa efectiv dubla elice, şi a o deschide precum am deschide un fermoar.
Pentru a stabili care din cele două modele corespunde adevărului, cercetătorii de la Universitatea Cornell din S.U.A, au efectuat o serie de experimente în care au măsurat forţele şi mişcările ADN-ului induse de enzima helicază. Astfel, ei au fixat un capăt deja desfăcut al lanţului ADN de o bucată de sticlă, iar de capătul celuilalt lanţ s-a ataşat o biluţă mică din plastic, ce a fost adusă în focarul unei raze laser (vezi imaginea de mai sus).
Tehnica specială folosită se numeşte “optical tweezers” în engleză (traducerea mot à mot ar fi “pensetă optică”) şi constă în captarea efectivă a celui de-al doilea capăt în interiorul razei focalizate. În acest caz, forţele induse de câmpul electric al luminii în zona focalizată au o asemenea intensitate şi distribuţie, încât capătul acesta este prins efectiv în acea zonă, iar mişcarea lui în zona focalizată ne arată forţa ce acţionează asupra capătului. În figura alăturată putem vedea rezultatele măsurătorii.

Viteza măsurată cu care enzima helicază desface elicea de ADN, care este în jur de 250 de perechi de baze pe secundă. Forţele induse de enzima helicază (teorie şi experiment) sunt de aproximativ 15 pN. Sursa: “Cell”, Iunie, 2007
Enzima forţează efectiv desfacerea ADN-ului, cu forţe de ordinul a 15pN. Rezultatele experimentale corespund de asemenea cu un model activ al teoriei.
“Rezultatele nu au numai importanţă pur teoretică, ci ele pot contribui şi la înţelegerea defectelor care au loc în procesele de îmbătrânire prematură sau în cancer”, spune co-autorul Smita Patel al rezultatelor prezentate aici. “Enzima helicază este practic prezentă în toate procesele metabolice ce utilizează ADN-ul sau ARN-ul”, mai adaugă el.
Sursa originală: “Cell”, Iunie, 2007, şi physorg.com.